Astfel, Ziua Enescu de la MINA este un eveniment ce face parte din activitățile de pregătire și promovare a ediției a XXVII-a (2025), Festivalului Internațional «George Enescu». Acesta va fi dedicat interdisciplinarității artistice, alăturându-se celor șase serii de concert tradiționale, din cadrul apreciatului eveniment.
Am vizionat la MINA un spectacol audiovizual deosebit de interesant și presărat cu imagini ale unor documente de Patrimoniu național, puse la dispoziție cu generozitate de către Muzeul George Enescu.
Pătrunsesem, acolo, într-o lume feerică. Pretutindeni, în imensa sală - pe trei pereți și pe podea - erau proiectate imagini statice și în mișcare. Efectul e unul copleșitor: senzația că te afli aici și acum, în mijlocul peisajului, iar spațiul devine tridimensional, umplut cu evenimente, ce vin peste tine. Îmi era amăgit astfel, atât văzul, cât și auzul. Pe pardoseala sălii, valuri de ape păreau că se reped peste picioare.
Calitatea cromatică, tehnica de filmare - traveling, panoramările, planurile apropiate, medii și îndepărtate, unghiurile de filmare - plonjeu și contraplonjeu - toate erau realizate cu multă măiestrie și desigur, cu o muncă plină de pasiune. Admiram tranzițiile în care o secvență se succeda cu altă secvență, prin dizolvare și supraimpresiune ori prin procedeul fade to black - (închiderea în negru a unui cadru).
Despre sunet, o altă senzație de mișcare a undelor din spectrul audibil uman, ce gâdilă frumos urechea (Ion Luca Caragiale), pot afirma că avea o claritate excelentă. Muzica lui Enescu, dîn acest minunat Poem orchestral, este una evocatoare. Dragostea pentru țară, care răzbate din această creație, ca și atașamentul față de tradițiile românești l-au însoțit pe George Enescu toată viața. Prin estetică și limbaj, Poema Română se înfățișează ca o tipică plăsmuire de școală națională romantică; asemănătoare cu poemul simfonic Hungaria de Franz Liszt, ciclul de poeme simfonice Din patria mea de Bedřich Smetana, poemul Finlandia de Jean Sibelius și Suita España de Isaac Albéniz.
Poema Română este o suită simfonică cu un scenariu pastoral, alcătuită din două părți. Sunt citate în ea, de asemenea, trei cântece și jocuri populare neaoșe: Doină, Ce spui, mă? și Hora Boerească.
Poema Română, compusă în anul 1897, are un program [2] care reînvie imagini familiare ale plaiurilor moldovenești, părăsite de George Enescu cu opt ani în urmă (pe când avea opt ani): Lucrarea începe cu evocarea unei seri de vară... "Suntem în ajunul unei zile de sărbătoare... se aud clopotele vecerniei și prin ușa larg deschisă, cântecul preoților. Apoi, noaptea se lasă ... un fluier păstoresc se aude în tăcere, el suspină din depărtare nostalgica doină. Dintr-o dată, totul se schimbă... luna este acoperită de nori... se aud tunetele furtunii. Vijelia se potolește, cocoșul anunță zorii... Din nou, clopotele... un dans general și pentru final, imnul național român" [3].
Pentru a crea un fundal sonor ca de murmur și imitând un acompaniament în stil popular, Enescu suprapune sextolete de șaisprezecimi, la corzi, subliniind cu accente expresive părțile de timp și reușind astfel, un dinamism deosebit.
La un moment dat, il se fait nuit (se înnoptează), și imaginea se metamorfozează sonor : flautul cântă din culise, viorile cântă cu surdină (cu excepția viorii I solo), iar corzile grave în pizzicato. Apoi, în secțiunea Adagio, La nuit est venue. Claire de lune. On entend au loin les flûtes des bergeres (Noaptea a venit. Lumina lunii).
Se aud în depărtare fluierele ciobanilor) - harpele arpegiază, inițial ascendent, ulterior în valuri, pe o pedală a corzilor cu surdină. Harpelor li se alătură, cu aceleași figurații unduioase, instrumentele de suflat de lemn. De o mare delicatețe este fragmentul Doina (Doïna) cântat de flautul solo, acompaniat de flageoletele viorilor, în tremolo: vraja enesciană e inimitabilă. Tot flautul are mai apoi, intervenții cu triluri zglobii, în stilul oiseau.
În partea a doua a suitei, Moderato, La lune se voile de nuages, le tonnere gronde, l'orage éclate (Luna este acoperită de nori, tunetele bubuie), furtuna izbucnește. Torentul sonor se prăvale cu melodii descendente. Tempo-ul se accelerează (Allegro molto), triluri în registrul acut sunt lansate de melodii cu scări suitoare rapide. Percuția intră în activitate: toba mare, tam-tam, tamburina, timpanele, iar cinelul e lovit cu foc de o baghetă.
După un timp vijelia se domolește - l'orage se calme; réveil du matin; chant di coq; les cloches sonnent pour annoncer la fête (furtuna se potolește; apariția zorilor; cântatul cocoșului; clopotele bat pentru a anunța sărbătoarea). Pentru Enescu, armonia este o stare și nu o acțiune. Fragmentul debutează cu un motiv al oboiului, pe un ritm de siciliană bine marcat și alunecat coborâtor în final, microstructură melodico-ritmică imitată și de fagot, totul pe fondul tremolo-ului prelung al corzilor.
În episodul Le jour est venu. Rassemblement du peuple.(A venit ziua. Adunarea oamenilor) se percepe un semnal pregnant (marcato). Harpele intervin din nou cu marșul lor suitor. Revine materialul muzical din debutul sutei și discursul capătă o mare densitate. Totul se amplifică spre secțiunea Le dance commence (Începe dansul) într-un vîrtej, Presto, conceput pe o temă populară foarte dinamică.
Poema Română se încheie cu Imnul Național Român / Hymne National Roumain (Trăiască Regele), cel din vremea în care a compus Enescu lucrarea sa. Tempo-ul Maestoso, tema intonată în durate mari de suflători, cu un acompaniament dens (în treizecidoimi) al corzilor și cu percuția bine reliefată - toate conferă muzicii o atmosferă de ceremonial.
Ingenios au fost intercalate date și momente cruciala din viața artistică a lui George Enescu, începând cu copilăria (imaginea casei părintești), cu vioara sub braț, un afiș pe fundalul somptuoasei clădiri a Conservatorului din Viena, Turnul Eiffel din Paris, diplome de absolvire, Enescu tânăr, cântând la vioară, manuscrise ale primelor compoziții, ale Rapsodiilor Române. peisaje montane cu vegetație sau imagini stilizate ale munților, cascade.
Era înfățișat și afișul cu opera Oedip op. 23 de George Enescu, cu o distribuție celebră din care făcea parte și baritonul David Ohanezian - în rolul lui Oedip rege, la premiera bucureșteană, din 22 septembrie 1958.
Mai apăreau și partituri ale Suitei nr. 2, precum și ale unui cvartet. Imaginile se derulau rapid: peisaje cu dealuri, pajiști cu turme de oi, filmate aerian, imaginea unei frunze de stejar, mărită din ce în ce, bătută de vânt, fluiere, lanuri de porumb, un cal alb în galop, căpiță de fân, păsări plutind pe apă, din nou afișe (cu turnee în America).
Se perindau imagini cu Enescu pianistul, afișe cu Sonate cântate de George Enescu, împreună cu George Cocea. Alte afișe cu Enescu dirijor- Oratoriul de Johann Sebastian Bach.
După prezentarea în premieră a proiecției George Enescu - Poema Română: Immersive Experience, a urmat conferința de presă de la Museum of Immersive New Arts din București. Au luat loc la masa prezidiului, doamna Raluca Turcan, Ministrul Culturii, doamna Cristina Uruc, manager interimar ARTEXIM și doamna Gilda Lazăr, Head of Corporate Affairs & Communications JTI România.
Doamna Raluca Turcan, ministrul Culturii, lăudând acest proiect inaugurat tocmai de ziua aniversară George Enescu, a definit acest eveniment ca un mix de informații vizuale, sonore și tehnologie, care se adresează diferitelor vârste: de la copii mici, până la tineri și adulți - interesați de cultură. Autorii au folosit inclusiv inteligența artificială (I.A.) și animația. Doamna Cristina Uruc a evidențiat buna colaborare dintre ARTEXIM și MINA. Doamna Gilda Lazăr a vorbit despre componenta de tineret a proiectelor cu scop educativ și a prefigurat teme ce vor urma, precum Constantin Brâncuși.
În încheierea conferinței, câteva întrebări din rândul reprezentanților presei, au primit răspunsuri mulțumitoare, oferite de cei din prezidiu.
Felicitări acestui Proiect sincretic, menit să ne apropie și mai mult de cultură, cu ajutorul, dar fără a înlocui arta făcută direct de om.
NOTE
[1] Poema română (Poème Roumain), op. 1 a fost compusă pe când George Enescu avea 16 ani și jumătate, în anul 1897, fiind prima lucrare căreia i-a asociat un număr de opus - fapt sinonim cu girul înaltului său simț autocritic. A fost dedicată Reginei Elisabeta a României - "Omagiu respectuos M.S. Regina României". Premiera a avut loc la Paris, în 6 februarie 1898, cu orchestra L'Association Artistique (devenită ulterior L'Orchestre des Concerts Colonne), sub conducerea lui Édouard Colonne. În martie 1899, lucrarea a fost prezentată și la București, dirijor fiind însuși compozitorul. Pascal Bentoiu, între cei mai respectați cunoscători ai operei enesciene, considera că aceasta este cea dintâi lucrare românească amplă care a reușit să se impună într-unul dintre marile centre muzicale ale lumii. Poema Română, se încheie cu o formă orchestrală a Imnului Regal - «Trăiască Regele», compus de Eduard Hübsch, devenit imn național între anii 1884 și 1948, apoi interzis (1948-1989) din motive politice. La 10 iunie 2008, cu ocazia Nunții de Diamant a Regelui Mihai și a Reginei Ana, maestrul Horia Andreescu, la pupitrul Filarmonicii George Enescu, a interpretat Poema Română. Apoi, lucrarea a fost interpretat pentru prima dată, în cadrul Festivalul Internațional George Enescu, 2017, la Ateneul Român, de către orchestra franceză Les Siècles și Corul Regal, sub bagheta maestrului François-Xavier Roth. În ultimul deceniu, Poema Română a fost inclusă în repertoriul multor filarmonici din țară și străinătate. În deschiderea ceremoniilor regale, la Palatul Regal, Castelul Peleș și Palatul Elisabeta, este folosit fragmentul final din Poema Română. Orchestrația Poemului enescian cuprinde: 3 flaute, oboi, corn englez, 2 clarinete în Si bemol, 2 fagoturi, 4 corni cromatici în F, 2 trompete, 3 tromboane, tubă, 3 timpane (C, G, Es), 6 clopote (3 în culise), cinele, tamburină, tam-tam, 2 harpe, cor (tenor, bas), viori, viole, violoncele, contrabasuri și corul bouches fermées (cu gurile închise).
[2] Pe prima pagină a partiturii Poemei Române, George Enescu a notat, în limba franceză: Un soir d'été, la veille d'une fête; on entend par moments les cloches et les chants des prêtres (O seară de vară, cu o zi înainte de sărbătoare; uneori se aud clopotele și cântecele preoților).
[3] Gavoty Bernard: Les Souvenirs de Georges Enesco (Amintirile lui George Enescu), editura Curtea Veche Publishing, București, 2023.
*georgeenescu.ro/prime-auditii_doc_33_poema-romana-115-ani-de-la-prima-auditie-absoluta-a-primului-opus-enescian-paris-6-februarie-1898