septembrie 2024
Spectacolul Cuplu, prezentat de Teatrul "Radu Stancaˮ din Sibiu (premieră 9 decembrie 2023), pe un text al scriitoarei israeliene Edna Mazia, este, așa cum arată regizorul Bogdan Sărătean, o nouă abordare a temei raportului dintre agresor și victimă, după Oleanna, pus în scenă cu un an în urmă (2022), la același teatru. Într-o distribuție foarte bine aleasă, cu actori talentați și convingători, spectacolul este unul în care textul primează, motiv pentru care scenografa Alexandra Budianu a ales un decor minimalist și multifuncțional, neutru, gri, pentru a permite spectatorilor să-și îndrepte mai degrabă atenția asupra personajelor și a relațiilor complexe dintre acestea.

În centrul acțiunii se află un proces aparent simplu, care nu necesită mari bătăi de cap, în care Odi Neira (Raluca Iani) este acuzată că ar fi încercat să își ucidă soțul, pe Yoram Neira (Florin Coșuleț), cu un cuțit, care ar fi ricoșat în șold. Datorită atitudinii cooperante a femeii și a faptului că aceasta își recunoaște vina, acuzarea este dispusă să schimbe încadrarea faptei din tentativă de omor, în vătămare corporală gravă. Pregătit să închidă acest dosar, în care la o primă impresie lucrurile sunt foarte clare, tânărul procuror Asi (Horia Fedorca) se lovește de rezistența amantei lui, frumoasa avocată Tamar (Gabriela Pîrlițeanu), care insistă să o apere pe agresoare. Săpând tot mai adânc în ungherele întunecate ale legăturii toxice dintre clienta sa și soțul acesteia, făcând mai degrabă muncă de psiholog decât de avocat, ea reușește să schimbe cursul procesului, care devine tot mai complicat, pe măsură ce dezvăluie nuanțe nebănuite ale raportului instituit de-a lungul unei căsnicii de 15 ani între omul de afaceri Yoram Neira și Odi Neira, fosta sa angajată, actualmente soție.


Cine este cu adevărat victimă și cine este călăul? În ce măsură o relație te poate depersonaliza? Și dacă o face cine poartă vina? Sunt faptele și cuvintele egale? Astfel de întrebări apar inevitabil în mintea spectatorului pe parcursul evoluției acțiunii.

Raportul de forțe se ajustează permanent pe măsura mărturiilor inculpatei, care, deși inițial refuză să vorbească, mai apoi se lasă convinsă de tânăra avocată, care este capabilă să treacă dincolo de aparențe, tocmai datorită unor similarități cu o situație de familie care încă o macină. Tamar înțelege că în spatele unei căsnicii așa-zis perfecte și a unui gest aparent necugetat, se află un șir nesfârșit de abuzuri emoționale, o atitudine pasivă-agresivă, la care clienta sa a fost supusă, până în pragul pierderii voinței și a identității. Bătălia în care intră pentru a dezvălui adevărul este și o bătălie personală, fiindcă în Tamar ea vede încă o femeie asemenea mamei ei, care nu a avut curajul să lupte cu un bărbat intransigent și dominator, și care a preferat să își îndrepte toată furia înspre sine, luându-și viața. Salvarea lui Odi este pentru Tamar și o formă de răscumpărare a trecutului.


Dovezile aduse de avocată în instanță în favoarea faptului că presupusa agresoare a fost la rândul ei supusă manipulărilor, umilințelor și culpabilizării sunt revelatoare, dar în același timp și propria relație este pusă sub lupă și studiată cu atenție.

În debutul spectacolului îi descoperim pe Asi și Tamar chicotind și giugiulindu-se ca doi tineri, frumoși, de succes și foarte îndrăgostiți. Educația, agerimea minții și faptul de a împărtăși un secret îi face să se simtă iremediabil atrași unul de celălalt. Tamar însă și-ar dori mai mult decât niște momente furate. Ar vrea o relație publică, lucru pe care Asi nici nu îl ia în calcul, fiindcă asta ar însemna să își părăsească soția și copiii. Pe parcursul derulării procesului, însă, el realizează cât de mult o iubește pe colega sa și își reconsideră opțiunile, cum de altfel se întâmplă și cu aceasta, care în mod surprinzător, descoperă în personalitatea bărbatului iubit elemente ce o fac să se îndepărteze.


Spectacolul prezintă într-un crescento foarte bine controlat, atât din punct de vedere textual cât și regizoral, dinamica a două cupluri, ca două oglinzi paralele, care sub impactul interacțiunii dintre ele, scot la iveală noi aspecte interpersonale, noi unghiuri de abordare a propriilor nevoi și așteptări, noi forme de conștientizare a mecanismelor de apărare, de autosabotare și de cosmetizare a realității.

(foto: Andrei Văleanu)
De: Edna Mazia Regia: Bogdan Sărătean Cu: Raluca Iani, Florin Coșuleț, Gabriela Pîrlițeanu, Horia Fedorca

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus