Cum ar fi fost dacă, manualul de istorie ar fi avut primul capitol intitulat "COMUNISMUL"? Și, mai ales, cum ar fi fost dacă lumea larvară a securității cu proptele, lingăi, surse, clănțăi nu ar fi fost lăsate să își ducă somnul liniștit pentru a se trezi odihnită și invincibilă, lăbărțată și acaparatoare? După 30 de ani o pâclă rece s-a lăsat peste istoria noastră de după cel de-al doilea război mondial. Prea puțini sunt cei ce vor să o străpungă sau să o înlăture. Societatea tace indiferentă, trăitorii trecutului dispar treptat, noua generație confundă Proclamația de la Timișoara cu Proclamația de la Padeș.
Catinca Drăgănescu, în calitate de dramaturg și regizor, scrie și montează o piesă inspirată dintr-un caz real desprins din arhivele Securității, cel al muncitorului tipograf Valentin Hurduc. Inițial, povestea disidentului din Otopeni a fost publicată în Casa jurnalistului de către jurnalista Luiza Vasiliu care ne face cunoștință cu un personaj cu o mie de fețe în "Bărbatul care a dat foc comunismului." În 1987, Hurduc a incendiat arcul de placaj din fața Expoziției Naționale, pe care era scris "Epoca Ceaușescu - Epoca de Aur a României". (casajurnalistului.ro/barbatul-care-a-dat-foc-comunismului)
"Valentin Hurduc este un anarhist, un provocator, un creator de spectacol, un personaj atipic care exprimă însă furia și nemulțumirile unei întregi categorii sociale, animalizate de lipsurile și teroarea resimțite de omul de rând. Departe de a fi, în sensul clasic al termenului, un erou, Valentin Hurduc este un individ complex." (Catinca Drăgănescu)
Scenografia gândită de Gabi Albu te introduce în atmosfera unui spațiu gri, asemănător unui atelier mecanic, tipografic sau unei fabrici încărcat de scule, unelte, piese de mobilier, ustensile profesionale sau casnice. Prin acest mediu opac și cenușiu, personajele defilează în haine la fel de gri, fără forme, cusute din materiale groase, aspre, care zgârie parcă pielea (Costumele: Luiza Enescu). Costumele completează intențiile de a arăta realist imaginea unei lumi uniformizate, înfricoșate și înfrigurate, înspăimântate și complice cu răul general. Atmosfera anilor '80 este întreținută de coloana sonoră semnată de Alexandru Suciu bazată pe șlagăre ale vremurilor trecute și pigmentată de șoapte, înjurături, bătăi sacadate din palme, vuiete. De multe ori muzica devine un contrapunct satiric al situațiilor. Prin manevrarea luminii și "departajarea" spațiilor, regizoarea Catinca Drăgănescu folosește cu îndemânare trecerile de la un spațiu la altul, sugerând ideea de alternare de lumi, de clase sociale, de registre de viață.
Spațiul simetric și repetitivitatea cu ritm monoton a elementelor arhitecturale sunt specifice interioarelor de tipografii, fabrici sau țesătorii. Obiectele de mobilier sunt metamorfice, nimic nu rămâne ceea ce pare a fi inițial. Lumea este potențată de brunurile și griurile patinate, anoste, caracteristice acelei epoci. Obiectele mici de recuzită autentice, specifice acelei perioade, sunt menite să activeze amintirile spectatorilor care au trăit acei ani, să îi implice emoțional, să le augmenteze potențialul empatic.
Din distribuție se remarcă actorii Ioan Grosu și Vlad Bălan. Ioan Grosu (Mișu / Un director de securitate) ilustrează credibil destinul personajului principal, aparent docil și șters, dar conștient de pericolul pe care îl reprezintă pentru întreaga comunitate dictatura dementă. Mereu pus pe glume, uneori penibile și inoportune, trece de la o stare la alta a expresiei mereu cu gândul interior al provocării mărturisirii adevărului de care ceilalți se îndepărtează. Cu un zâmbet șiret, cu ochii sclipind, nea Mișu te trage de mânecă și își arată lumea cum este, dar mai ales cum poate fi. Vlad Bălan trece lejer prin o multitudine de atitudini explozive comic în postura de cameraman, împrumută hidoșenia și obtuzitatea sistemului în postura de securist, se îmblânzește docil când este Nelu. Dar mai ales în ipostaza lui Gogu, atinge stările personajului, și le parcurge cu sinceră expresie. Vlad iese din șablonul de "băiat frumos" și face un rol mizând pe mimică expresivă, pe emoția transfigurată frumos în trecerea de la frică la asumare, de la teribilism la maturizare. Presimți că acolo se va petrece o schimbare, că personajul lui se va metamorfoza. Pe chipul său citești cum dintr-un impuls ludic și aventuros se ajunge trezirea conștiinței personajului.
Vladimir Purdel (Sandu / Sectoristul / Un general de securitate) descifrează atent și minuțios implicațiile fiecărui rol, fără a cădea în păcatul exagerărilor. Alexandru Mike Gheorghiu (Directorul / Securistul / Un polițist / Dan / Un milițian / Șeful de personal) susține nuanțat relațiile cu fiecare partener, este dezinvolt, are o prezență scenică consistentă, știe să fie ba cinic, ba să se joace cu un umor burlesc. Ioana Calotă combină cu naturalețe trecerea prin vârste și ipostaze diferite ale feminității (Nuți / Prezentatoarea TV / Mimi), dar celelalte interpretări feminine marșează pe accente comice îngroșate, pe stridențe agasante auditiv și patetisme exacerbate. Chiar dacă "autoritatea" este trăsătura de bază, nu înseamnă că trebuie tradusă scenic prin rigiditate, agresivitate și număr ridicat de decibeli.
Piesa construiește solid conflicte și personaje, reînvie o lume printr-o replică suculentă, vie, fluidizează dramaticul situațiilor prin sarcasm și ironie, lasă liberă alegerea spectatorului să râdă sau să se lase în prada fiorilor reci. La fel ca Tipografic majuscul al Gianinei Cărbunariu, Operațiunea "Petarda" aparține "teatrului document", documentându-se din dosare de securitate. În relație cu trecutul, depinde fiecare ce ne putem aminti și rosti, cât trebuie să spunem, ce e necesar să uităm. Este și o provocare incomodă, o invitație la ieșirea atât de necesară din starea confortabilă de spectator venit să se relaxeze sau să evadeze din rutină. Adevărul actorilor se transmite în sală și mai că îți vine să arunci chibritul aprins.
Operațiunea "Petarda" de Catinca Drăgănescu
Regia: Catinca Drăgănescu
Decorul: Gabi Albu / Costumele: Luiza Enescu / Muzica: Alexandru Suciu
Distribuția: Gogu / Nelu / Un securist / Cameramanul - Vlad Bălan // Nuți / Prezentatoarea TV / Mimi - Ioana Calotă // Directorul / Securistul / Un polițist / Dan / Un milițian / Șeful de personal - Alexandru Mike Gheorghiu // Mișu / Un director de securitate - Ion Grosu // Securista / Soția / Medicul ginecolog - Isabela Neamțu // Sandu / Sectoristul / Un general de securitate - Vladimir Purdel // Secretara de partid / Profesoara / O secretară / O mare autoritate - Sorina Ștefănescu // Figurație - Bogdan Chichea, Ciprian Udriște