La dreapta scenei, el. Ulise. Sau Nimeni, cum își mai spune. Sebastian Marina, actorul Teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe (TAM), aflat la a doua colaborare bucureșteană din ultima perioadă (după Henry Johnson de David Mamet, regia Eugen Gyemant, premieră Metropolis martie 2024). La clapă, voce și în rolul prea înțeleptei Atena, Eliza Păuna, actrița Teatrului Gong din Sibiu (unde Așteptându-l pe Ulise va ajunge pe 23 octombrie 2024), creatoarea, printre altele, a acelui minunat Regele moare de la Țăndărică, privit, cândva, din sală, de Mihai Șora himself! La percuții felurite (inclusiv cu arcușul pe cinel!) și în rol de Poseidon, muzicianul grec Alexandros Raptis.
Rescrierea marii povești are un ce de Ada Milea și Apolodor. Mai ales la început. Apoi, muzica propune alt gen de sonorități decât cele ale Adei și, ușor-ușor, își intră în rol și el. Ulise. Nimeni. Nimeni ca el. O oarecare asemănare cu Ștefan Iordache, deși senzația e că vocile le sunt cumva diferite când vine vorba de cântat. Când, însă, vine vorba de frazat, de așezat ritmul vorbirii, de privit spre, de primit de la, de dat un soi de ritm nemuzical (de aceea, cu atât mai muzical), asemănarea ține.
Și-apoi, dialogul. Ea-el. Amplitudinea, volumul și melodicitatea ei. Timbrul lui potolit, sinusoida care abia dacă naște un interval între maximum și minimum, aproape că șoptește, aproape că murmură, aproape că tace. Ritmuri felurite. Când mai grecești, când mai românești, când mai rock, când mai pop, când mai hip-hop. E rost și de solo-uri, al Elizei e, pe alocuri, auto-ironic, al lui Alexandros e de jam-session Gărâna-style.
Instrumentele sunt felurite, cablurile multiple. E încă nevoie de lucru la coerența administrativ-birocratică a unor scene, ca și la anumite legături între momente. Un ochi de regizor n-ar strica, mai ales pentru a pune în valoare anumite momente. De-o pildă, finalul. Dar acestea sunt neajunsuri minore și de etapă. Ce contează e vrăjitoria pe care o reușesc cei patru. Varietatea ademenitoare a muzicii (apropo, e de ascultat, integral, în versiune de studio, pe Spotify). Interpretarea (muzicală și actoricească) mereu surprinzătoare a celor 4.
***
Ce faceți săptămâna viitoare? De duminică până sâmbătă (13-19 octombrie 2024), e al 9-lea DbutanT. Festivalul TAM-ulul. Anul acesta, tema e debutul în actorie (broșură aici). Câștigătorul va fi angajat la TAM și va deveni coleg cu Seba. Cu Seba, cu Ioana, cu Costi, cu Oana, cu Iulian, cu Mădălina (ei doi tot pe filiera DbutanT au venit), cu toți ceilalți.
La DbutanT 2024, o să fie rost de Leta, de Jebeleanu, de Korsunovas, de Maia, de Gyemant, de Aura Corbeanu, de Afrim, de câți alții! Iete' programul:
Ce avem mai aici? Așteptându-l pe Ulise în încheiere. Pe 19 octombrie 2024, de la 7 seara, în sala TAM. Țuica de după, la Babel: nici 500 de metri de teatru, un spațiu nou și mișto, aproape de râul cel mic al orașului (deși nici de Olt nu e departe, dar ce e departe în Sfântu, dar, ce, e departe Sfântu?). Nu se va sta preamult. Că a doua zi, se merge la Zăbala. La Zabola. La conac. La 6.
***
Ca un mic ghem de bucurie. Prins de-un pisică maronie. Și tras în toate direcțiile. Cum se joacă ele. Pisicile. Cum se joacă uneori și ele. Actrițele. Și actorii. Și muzicienii. Și iese ce iese. O ceva mișto. Ca o bărcuță rătăcită. Plutită. Găsită. Ascultată. Mângâiată. Îngânată. De bucurie.
(Timpul & Spațiul reprezentației: 10 octombrie 2024 @ Teatrelli București)