Aventurile unui regizor extrem de inventiv - Somnoroasa aventură

O primă versiune a piesei Somnoroasa aventură a fost publicată de Teodor Mazilu în numărul din aprilie 1964 al revistei Teatrul. În același an, în numărul din decembrie, găsim o cronică semnată de Ana Maria Narti la prima montare a textului, realizată de Dinu Cernescu la Teatrul de Comedie în toamna lui '64, cu o distribuție din care făceau parte Niki Atanasiu (în rolul lui Ogaru), Agnia Bogoslova (Mătușa Cleo), Iarina Demian (Gabriela), Amza Pellea (Manole), Gheorghe Dinică (Gherman), Ina Don (Stela) și Vladimir Plătăreanu (un admirator). Ulterior, Mazilu a rescris o parte din piesă, renunțând la unele dintre personajele. Rezultatul acestui demers secund e de găsit fie sub numele Aventurile unui bărbat extrem de serios, fie tot sub cel al Somnoroasei aventuri. Pentru o excelentă evocare a istoriei piesei, recomand acest scurt material video realizat de teatrologul mureșean Raluca Blaga în cadrul seriei de clipuri Retrospective teatrale realizate ca parte a proiectului 3g RETROspective, co-finanțat de AFCN.

Pentru montarea sa de la 3g HUB din Târgu Mureș (numele la zi al faimosului spațiu de teatru independent din Bastionul Măcelarilor al Cetății mureșene, cunoscut cândva drept Teatru 74), regizorul Adi Iclenzan a pornit de la cele două versiuni ale lui Mazilu peste care a adăugat propria sa contribuție. "Textul e cam 90% Mazilu și 10% echipa acestei montări", după cum povestea la premiera din septembrie 2024.

Vorbele ca vorbele, întâlnirea dintre tipul de teatru pe care îl propune Iclenzan și spiritul dramaturgiei lui Mazilu parcă existând dintotdeauna. Ceea ce însă e cu totul remarcabil în cazul montării de la 3g HUB e mizanscena divizată între spațiile unde evoluează actorii (ca la o întâmplare teatrală să-i spunem clasică) și imensul ecran pe care e proiectată imaginea protagoniștilor, augmentată cu decoruri exclusiv video, generată de inteligența deloc artificială a computerului. Într-o anumită măsură, procedeul a mai fost folosit de Adrian Sitaru, în cazul montării cu Ilegitim de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (premieră: februarie 2018).

La Sitaru, un set VR (telefon mobil atașat unei rame elastice care se prindea în jurul capului) erau la dispoziția fiecărui spectator care putea să opteze la orice moment fie pentru spectacolul de teatru live care se desfășura în fața sa, fie pentru cel de teatru filmat, înregistrat, care beneficia de anumite elemente de decor inexistente pe scenă. La Iclenzan, spectatorul e chemat să aleagă între a privi, pe de o parte, actorii jucând fără decor ori având pe fundal o uriașă pânză verde (tehnica chroma key), sau, de o altă parte, ecranul unde actorii, filmați live de camerele video ale telefoanelor instalate pe trepiede sau mânuite de colegii lor, evoluează într-un decor pur electronic a cărui video-construcție pornește de la o fotografie sau de la cadru de joc pe calculator.

Umorul lui Mazilu se suprapune în chip seducător peste cel născut de prestația delirantă a celor cinci tineri și încântători actori (Cristina Ciulei e Dl Gherman, Sașa Pânzaru e Gabriela, Vlad Haneș e Mătușa Cleo, Sergiu Ștefanache e Ogaru, Narcis Zamfir e Manole, ei, bine, da, două travestiuri!) și peste comicul sofisticat și mereu surprinzător al scenografiei digitale. A prinde nuanțele textului și a depista elementele strecurate cu infinită atenție la detalii în fiecare video-tablou de joc devin activități pasionante pentru fiecare dintre spectatori.


(Foto: Marc Popa)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 27 septembrie 2024 @ 3g HUB din Târgu Mureș)
(O variantă extinsă a acestui text poate fi citită în Numărul 11-12/2024 al revistei Teatrul Azi.)