Victor Paicu este unul dintre cei care au preluat Conacul Zăgujeni din dorința de a-l restaura, pentru a-i reda valoarea și a-l integra în circuitul turistic și cultural.
Raluca Dinu-Paicu: Ați devenit, de curând, proprietarii unui loc minunat, plin de istorie și de farmec. Ce ne puteți spune despre Conacul Zăgujeni și despre transformările prin care a trecut și, mai ales, prin care urmează să treacă?
Victor Paicu: Cred că cea mai frumoasă parte a demersului nostru este că noi încă descoperim povestea și istoria lui foarte bogată. Construcția Conacului Zăgujeni a început, practic, în anul 1831, pe locul în care, înainte, se afla o fostă reședință a Imperiului Austro-Ungar. Acest sat, Zăgujeni, a fost cumpărat de familia Jakabffy, ei, de asemenea, având o istorie extrem de interesantă, au fost negustori armeni, unii dintre întemeietorii orașului Gherla făcând parte din această familie, au venit apoi în zona Banatului unde au fost înnobilați de Imperiul Austro-Ungar.
Istoria Conacului Zăgujeni (Conacul Jakabffy-Juhász) este așadar o istorie multiculturală. Miklós și Simon, descendenții de origine armeană a lui Jakabffy Kristóf, unul dintre întemeietorii orașului Gherla, au achiziționat domeniul de la Zăgujeni în 1808. După moartea lui Miklós, în 1841, proprietatea și rangul nobiliar au fost moștenite de către fiii adoptivi ai acestuia, Imre și Gyula Kopal. În 1850, Gyula va finaliza conacul început de tatăl său în 1835. Din cauza datoriilor acumulate, Gyula va vinde proprietatea baronesei Hermine von der Heydte. În 1874, sub impactul morții premature a fiului ei, baroneasa va vinde moșia către familia de industriași vienezi Juhász. Aceasta va extinde clădirea palatului, va amenaja parcul interior cu arbori de esență rară, o seră și o piscină. În al Doilea Război Mondial, conacul, ca atâtea alte clădiri emblematice, va ajunge în mâinile trupelor ruse. În perioada comunistă, conacul a fost utilizat ca sediu pentru S.M.A, iar după Revoluție a continuat să deservească Agromec. Conacul Zăgujeni a fost salvat de la deteriorare de fostul proprietar, fiu al comunei Constantin Daicoviciu, care s-a îndrăgostit de el pe vremea când era doar un copil și îl vizita împreună cu unchiul lui care lucra ca bucătar în clădire.
V.P.: Noi ne dorim, așa cum menționat și mai sus, să readucem la viață o clădire istorică și să dezvoltăm în jurul acesteia afaceri sustenabile. Am văzut acest lucru atât în țară, cât și în străinătate, și sunt conștient că, dacă proiectul nostru va avea succes, va reuși să contribuie la dezvoltarea și promovarea zonei.
Vorbim despre o zonă deosebit de frumoasă, cu o istorie bogată. În jur există situri precum Tibiscum și Sarmisegetuza, iar de Munții Semenic, Muntele Mic, Gărâna, Văliug sau Băile Herculane ne desparte un drum de o oră. Mai mult, locul are și marele avantaj de a fi situat foarte aproape de Budapesta și de Viena - de la Conac, poți ajunge în doar câteva ore în Serbia, în Austria sau Ungaria.
Zona are un potențial extrem de mare și, fără îndoială, în 10 ani, va cunoaște o dezvoltare considerabilă. Alături de autorități locale, asociații și alți oameni cu inițiativă care readuc la viață părți din istoria și tradiția Banatului, cred că vom putea realiza ceea ce ne propunem: nu doar să restaurăm o clădire veche, dar mai ales să o transformăm într-un adevărat centru cultural, educațional, un model de business sustenabil care poate contribui la bunăstarea comunității de care aparține și, de ce nu, la cea a zonei.
Iar pentru acest lucru, va fi necesar să strângem rândurile, să lucrăm și să colaborăm mai mult, mai intens - antreprenori, autorități, asociații - pentru a pune pe hartă destinații, experiențe, evenimente și a crea trasee turistice valoroase pentru publicul din România și din afara țării.
V.P.: Zestrea - Festival de arte și bucurii, care se va desfășura la Conacul Zăgujeni între 12-13 octombrie 2024 este evenimentul prin care ne-am dorit să marcăm revenirea la viață a acestui loc. Să dăm de veste lumii că acest loc, cu o istorie bogată și care a cunoscut atât de multe transformări, își redeschide porțile și este redat, sub o formă, comunității.
Deloc întâmplător, Festivalul este un preambul pentru sărbătoarea satului, ruga. Ne bucurăm că am găsit sprijin în rândurile autorităților și oamenilor din comună (n.r. comuna Constantin Daicoviciu), care au înțeles că restaurarea și revitalizarea acestui loc va contribui la dezvoltarea și promovarea zonei, inclusiv la crearea de locuri de muncă. În ceea ce privește organizarea Festivalului, mobilizarea vecinilor și prietenilor din Caransebeș, Zăgujeni și satele învecinate a fost una exemplară.
Suntem bucuroși să putem aduce împreună, în cadrul acestui eveniment, meșteri populari și artizani din toată țara, producători de produse tradiționale, dar și artiști preocupați de patrimoniul imaterial, a căror activitate contribuie din plin la promovare și prezervarea acestuia și, implicit, a valorilor noastre. În Conac, vom avea expoziții de fotografie cu Morile din Banat de la Asociația Acasă în Banat, două expoziții itinerante de la Conacul Mocioni din județul Timiș, dar și fotografii cu conacele uitate din Banat de la Muzeul Satului Bănățean. În cele două zile ale Festivalului vom găzdui, în curtea acestuia și în interior, concerte de pian, orgă, muzică folclorică cu influențe moderne, muzică interbelică, muzică populară.
Intrarea este liberă și în fiecare zi de la ora 10, vizitatorii sunt invitați să se bucure de expoziții, de frumusețea și bogăția costumelor populare care vor fi expuse, de obiectele artizanilor, meșteșugarilor și anticarilor, de ateliere destinate copiilor, de demonstrațiile de luptă daco-romane. În acest sens, ne bucurăm să avem alături de noi două asociații care recreează atmosfera și activitățile dacilor și romanilor din perioada războaielor daco-romane.
Bucătari și producători vestiți din zonă vor pregăti mâncare tradițională pentru vizitatori, care se vor putea bucura de cafea și bere artizanale, prosecco și cocktailuri.