Mai întâi au avut loc ateliere de teatru cu deținuții din penitenciar, moderate de Florin Suciu și echipa, în urma cărora s-a obținut materialul filmat, prelucrat ulterior de Petro Ionescu într-un scenariu secvențial de mare acuratețe, fiecare secvență aducând noi elemente din biografia celor încarcerați. Așadar spectacolul propriu-zis este rezultatul, concluzia, punctul culminant al celor văzute și experimentate pe viu în penitenciar. La care se adaugă, firește, informații din legislația în vigoare privind administrația penitenciarelor și inevitabile citate din presă. Apoi, extrapolarea artistică a avut în vedere crearea păpușilor, trei, ba chiar patru la număr (regizori păpuși Silviu Ruști și Florin Suciu) mânuite de trei interpreți: Alina Neagoe, Paul Sebastian Popa și Dragoș Lupău. Și desigur, scenografia lui Răzvan Chendrean: un cerc carceral prevăzut cu nelipsitele gratii interpuse între cei închiși și public, spațiu claustrant în sine, deschis doar pentru a da posibilitate actanților să-și mărturisească încărcătura emoțională a prezenței lor în pușcărie.
Informațiile despre mediul penitenciar abundă mai ales în prima parte a reprezentației: legea 254 din 2013, în România, în octombrie 2024 erau 24.106 de persoane private de libertate, supraaglomerarea cronică (rata de ocupate este de peste 100%), o mică parte din populația penitenciară participă la cursuri de educație și formare profesională, etc. Pare un raport despre situația din închisorile din România anului 2024, după ce forurile internaționale au amendat sistemul penitenciar pentru condițiile precare oferite deținuților. Se fac comparații cu sistemul penitenciar din Suedia, dar nu se critică actuala stare de la noi, doar se expun adevăruri despre curățenie, dreptul la plimbare în aer liber (Ce sinistru sună! Aer liber între niște ziduri de care te lovești după ce faci câțiva pași), mâncarea de la bucătărie, practicarea unor meserii, participarea la programul de reabilitare și reintegrare socială.
Discursul teatral primește carnație emoțională când cei trei actori-păpușari încep să-și spună poveștile. Se profilează pe fondul negru al decorului licăriri ale umanului ce răzbat din sufletele celor prigoniți de soartă ajunși aici. Femeia care și-a neglijat câteva ore bebelușul născut pentru a ajuta o colegă și când s-a întors l-a găsit mort, micul infractor care vinde droguri, șmecheraș înnăscut, arogantul flegmatic, orgolios, ce vrea să facă ordine în sectorul lui de influență. Păpușile mânuite de ei "reprezintă vocea tăcută a adevărurilor incomode", ne spune Alina Neagoe, "pentru că în fiecare din noi există Defectul" și acesta este etichetat și sancționat de legislația în vigoare. Stigmatizarea e subliniată în secvența când, pe păpușile neutre ca înfățișare, sunt lipite bucăți din ziare, tot corpul lor fiind acoperit cu... frânturi din oprobiul public astfel exprimat prin cuvinte, articole, legi tipărite. Peceți ale condamnării.
Dar și în aceste ființe îngenuncheate (păpușile mobile, flexibile adesea, sunt extrem de expresive în momentele-cheie) palpită filonul de umanitate care trebuie găsit și artiștii păpușari reușesc să-l transmită. Sunt folosite cătușe și lanț pentru păpușa simbolică purtătoare de culpă penală. Alina Neagoe comunică firesc și lucid, fără să încerce a se disculpa. Ștrengărește își concepe Dragoș Lupău personajul, pe micul infractor hoinar prin lume. Orgoliul nu-l părăsește pe deținutul întruchipat de Paul Sebastian Popa nici în pușcărie. Ghidul nostru prin mediul penitenciar este Ioan Crișan, unul din gardienii insuficienți ca număr din pușcăriile de la noi. La viziunea inevitabil sumbră a regiei se adaugă muzica voit monotonă a lui Max Anchidin, dar și folosirea în ritmuri de manele a textelor adaptate, ce aparțin așa-zisului "Prinț de la Brăila".
Din echipa proiectului mai fac parte Alexandru Bote (light design), Ana Cucu Popescu (coordonator comunicare și PR), Andreea Ajtai (mediator cultural), Andra Salaoru și Niklas Andreescu (foto și video).
Penitenciarul Gherla a mai fost implicat în activități artistice similare. În 2016, Monica Iacob Ridzi, fost ministru al Tineretului, încarcerată la Gherla pentru abuz în funcție, a format trupa de teatru Morgana, alături de alte șapte deținute și a realizat spectacolul Selfie. Un prozator în continuă afirmare, Ion Dulugeac, a scris deschis, dezinhibat despre mediul din penitenciar în romanele Carantină în iad și Două țigări și-o cafea. Spectacolul celor de la Teatrul Magic Puppet mi-a amintit de ele. Umbre și lumini e încă o filă din educația prin teatru din penitenciare.
(foto: Andra Salaoru)