Mare parte din plotul pe care se bazează, dacă suntem destul de generoși încât să spunem că are unul, este acela de a emoționa prin cruzime. Merge pe recunoștința pe care o avem noi, cei de prin alte părți ale lumii, când ne uităm cu alt statut social, economic și politic la bieții oameni și prin ce trec ei. Punctul de vedere este valid, dar modul în care documentarul apelează la sensibilitatea noastră este destul de mișelesc. Acest stil nu este un caz izolat, majoritatea documentarelor lui Hubert Sauper sunt în acest fel. Pe lângă modul în care tratează privitorul și priviții, acest documentar nu are o educație artistică. Deja din a doua oră își pierde tempoul, dar și subiectul, devenind un fel de documentar pe care ușor l-ai putea vedea la National Geographic după ora 10 seara. Se împrăștie și încearcă să adune cât mai multe povești istovitor de apăsătoare.
Sauper începe cu pretextul de a ne prezenta situația pescarilor din satele de pe marginea lacului Victoria. Ia pe rând oameni din toate păturile sociale și îi lasă să-și spună povestea: muncitorii din fabrici, șeful lor, pescarii, lucrătorii sexuali, piloții din țări est-europene care exportă peștele. Se pune mult accent pe contrastul dintre Europa și Africa, adică, mai pe față, între evoluați și sălbatici. Până în punctul în care se simte propagandistic, ca o amenințare uite cum poți ajunge dacă nu ești cuminte. Cu prea multe cadre detaliu ale fețelor obosite ale muncitorilor, am simțit că se străduiește mai mult decât era nevoie și devine intruziv. Devine prea implicat dorindu-și să mențină ideea de documentar profesional informativ obiectiv.
Sunt însă câteva cadre-detaliu care dau niște imagini mai puternice decât cruzimea de pe străzi sau vulgaritatea oamenilor. Din graba de a fi productivi și pentru a eficientiza tot procesul de mutare al peștilor, foarte mari, muncitorii își folosesc degetele pe post de cârlig prin orbitele peștilor. Am privit asta ca un contrast mascat, comparație cu oamenii care au venit să documenteze cum merge treaba în acest colț de lume, și băștinașii care se conformează vizitatorilor. E, din nou, o comparație între lumi, între Nord și Sud sau între Vest și Est. E tot despre cum putea să fie mai bine, oricât de bune au fost intențiile cu care a fost creat acest documentar.
Anii 2000 încă erau despre cucerire și pusul piciorului în prag, lucru pe care îl simt că reverberează puternic și prin acest documentar. Prea lungit, ușor propagandistic și pierzându-și normele etice de intruziune, Darwin's Nightmare e un fel târziu de exprimare al puterii printr-un mod aparent inofensiv: noi doar facem un documentar.
(cronică din seria Ce se vede la masterul de Film Studies în Antwerp prin ochii unui student de licență)