Dar să o luăm cu începutul.
Înainte de toate, să oferim un pic de context. Prin România anilor '90 a apărut ideea revoluționară de a crea un soi de divertisment pentru public tânăr prin intermediul unor trupe de muzică. Dar nu orice trupe, ci trupe de copii adolescenți care să inspire alți adolescenți să-și dorească să-și facă trupe care să cânte despre adolescenți. Dacă mai deveneau și vedete între timp, era un bonus bine încasat, o porție de faimă incredibil de râvnită prin anii ăia. Era o lipsă acută de așa ceva în acest domeniu, o nișă care, odată exploatată, avea să explodeze lumea muzicii și să transforme și să inspire de-a lungul a multor generații modul în care ne raportăm la spectacole de genul ăsta.
Astfel, au apărut mai multe formații de muzică care cântau despre ceva nou, interzis de cele mai multe ori până în '90, ceva actual, cum ar fi libertate, rebeliune, dragoste, invidie, dar și despre subiecte tabu până atunci, cum ar fi sexul, fumatul, consumul de alcool sau, de ce nu, chiar consumul de droguri. Unele dintre aceste formații au rămas în zona de Underground, cum ar fi BUG Mafia sau La Familia, în timp ce altele cântau muzică ceva mai comercială, cum ar fi Andre, ASIA sau 3 Sud-Est.
Spectacolul Adrenalină se conturează în jurul acestui context, oferindu-ne povestea a trei fete care prin anii 2000 au format o trupă de fete, ce a avut parte de un succes incipient urmat de o decădere bruscă, asemeni multor trupe de fete care activau prin anii ăia.
Pe toată intrarea publicului, se aud în boxe frânturi de HIT-uri din anii '90 și 2000, HIT-uri românești pe care toată lumea le fredona prin sală în timp ce își căuta locul. Odată început spectacolul vei intra rapid în povestea celor trei personaje (Lala, Tina și Sori), membre fondatoare ale unei trupe de fete din anii 2000, ce se reunesc după 20 de ani pentru a pune la cale un concert aniversar, dar și pentru a-și înfrunta proprii demoni, care colcăiau încă în sufletul lor. Trupa lor, numită sugestiv Extasy, reușise să scoată un singur Banger de-o vară în care cântau despre cât de minunat este să iei Pastila. Exact așa se numea HIT-ul lor: Pastila. Și dacă vă întrebați, răspunsul este DA, este vorba despre exact acea Pastilă, care le-a dat și denumirea trupei.
Faima lor a ținut fix o vară, exact până când fetele noastre, minore fiind, au început să consume Pastila. Așadar, descoperim încetul cu încetul că spectacolul ăsta, Adrenalină, scris și regizat de Gabriel Sandu, are și o supratemă importantă și anume: consumul de droguri în rândul tinerilor și efectele acestuia pe termen lung.
În opinia mea, cel mai greu lucru este să le spui adolescenților să nu mai ia droguri fără să le spui, de fapt, să nu mai ia droguri. Chiar spectacolul în sine ironizează campaniile antidrog inițiate de către instituții ale statului, campanii organizate într-un mod mult prea pueril și, de cele mai multe ori, chiar imbecil, de parcă le-a scris un bebeluș aflat la creșă în timp ce ținea un biberon în mână.
Dar să revenim la povestea noastră.
Inițiativa reunirii trupei Extasy pentru un ultim concert de zile mari aparține Tinei, care, aparent, este cea care a trecut cel mai greu peste umbra trecutului nefast din urmă cu 20 de ani, liderul autoproclamat al trupei și cea care, conform textului, ar avea și cele mai bune calități vocale.
Când au fost create, cele trei fetițe au avut ca sursă de inspirație alte trei fetițe, și anume Fetițele PowerPuff. Pentru cine nu știe, acest desen animat, The PowerPuff Girls, a fost un succes răsunător prin anii '90 și 2000, în care trei fetițe cu superputeri au fost create de către un profesor numit Utonium, în încercarea lui de a crea trei fetițe perfecte, dar se pare că acesta a turnat mult prea mult element X în ciorba genezei și așa au apărut Fetițele PowerPuff, care aveau diferite abilități supranaturale, cum ar fi zburatul, plutitul, ochi de altă culoare, rezistență sporită la lovituri și mult chef de joacă.
Spectacolul nostru face o paralelă cu acest desen animat, adică: trei fetițe sunt cooptate (ca să nu zic racolate) pentru a forma un trio muzical formidabil, de către un impresar mult mai în vârstă decât ele, dar și acesta scapă cam multe Pastile X în compoziție, iar fetițele noastre ajung să se autodistrugă și să distrugă totul în jurul lor, într-o lume în care presa și fanii abia așteaptă să faci un pas greșit ca să te distrugă și ei la rândul lor.
După atâta distrugere bineînțeles că nu-ți mai rămâne altceva de făcut decât să te resemnezi și să încerci să scapi de toate astea, dar ce să vezi, nu poți să scapi de toate astea, căci acum ești o vedetă, deci orice vei face, vei fi sub lupă. Spectacolul dezbate exact acest lucru: moralitatea obținerii faimei de către niște copile de 13 ani, puse să se îmbrace sumar și sclipicios, să stea pe platforme, să cânte niște lucruri pe care nu le înțeleg prea bine, eventual să danseze și lasciv pe scenă sau prin videoclipuri, cu scopul clar ca cineva să încaseze niște bani.
Astfel de situații au existat permanent prin toată perioada dintre anii '90 și 2000, iar într-o anumită măsură, există chiar și în ziua de azi, doar sub o altă formă și pe alt fel de Platforme.
Una dintre personaje, Sori, chiar povestește că impresarul ăsta, care ar fi trebuit să le fie un fel de protector, a devenit chiar iubitul ei, în secret, aducând în prim plan un fel de sindrom Stockholm, de care, ea, încă mai suferă, acum la 20 de ani de la eveniment. Și atunci apare întrebarea morală și normală în toată povestea asta: Cu ce se deosebește acest gen de impresar față de un proxenet și cine trebuie să le apere pe aceste fetițe de acest gen de comportament? Probabil că veți spune sec: Părinții.
Dar, de cele mai multe ori, vedem asta și în prezent, chiar Părinții sunt cei care își bagă în față copiii să devină vedete, încă de pe la vârste fragede, căci ce Părinte nu vrea și el ca progenitura lui să nu cunoască faima, pe care, el, ca Părinte, nu a avut-o?
Bineînțeles, textul spectacolului aprofundează mai mult acest subiect și aici este meritul lui Gabriel Sandu, dramaturgul și regizorul show-ului, care se pare că a sondat și fundamentat acest subiect atât de sensibil. Conform descrierii echipei de creație, se pare că a lucrat chiar și cu un consultant psihologic pentru a documenta cât mai bine această temă și pentru a înzestra personajele cu o asumare cât mai reală a problemei. De altfel, întreg textul mi se pare foarte bine scris, fiecare dintre cele trei actrițe având chiar câte un monolog de dimensiune mare din care aflăm, sistematic și bine argumentat, mai multe despre viața personajelor.
Și pentru că am pomenit de actrițe, Dana Marineci, Oana Predescu și Iulia Samson alcătuiesc un trio formidabil pe scenă, au calități vocale extraordinare și transmit atât de multă pasiune pentru meseria lor încât le crezi pe bune că sunt cele trei membre ale trupei Extasy. La ieșirea publicului din sală am văzut câteva persoane care încercau să afle de la Google dacă chiar a existat trupa asta și melodia lor celebră Pastila. Deci punct ochit, punct lovit, actrițele și-au făcut treaba, publicul a mușcat gălușca.
Spectacolul mai pune și alte întrebări esențiale și aduce în discuție inclusiv patima jocurilor de noroc și dezbate asemănarea dintre efectele utilizării drogurilor și urmările dependenței de jocuri de noroc, în special, păcănele. Există chiar un moment în spectacol în care este redată o bucată de interviu a unui om ce și-a distrus viața din cauza păcănelelor, care dacă n-ai fi știut că e din cauza păcănelelor, ai fi zis cu siguranță că e din cauza drogurilor, din moment ce efectele sunt identice.
Așadar, spectacolul dezbate două dintre cele mai importante probleme ale tinerilor din ziua de azi și nu numai, devenind un fel de semnal de alarmă, asta dacă, până acum, nimeni nu a auzit alte semnale de alarmă trase încă de la Revoluție încoace.
Per total, atmosfera nostalgică domină fondul spectacolului, poate și cu ajutorul video proiecțiilor bine definite, prin care mai vedem niște secvențe din PowerPuff Girls combinate cu momente fotografice sau video ale actrițelor implicate.
Legătura cu publicul adolescentin din ziua de azi mi se pare că este efectuată destul de Smart, prin introducerea a unor momente înregistrate cu niște comentarii ale lui REALLYRUX despre campaniile antidrog de prin anii 2000, în care mulți artiști din România erau plătiți cu bani buni de pe la tot felul de Primării să cânte despre cât de fericiți sunt fanii că vin la concerte. Subiectul este preluat și de narațiunea fictivă a spectacolului, prin care trupa Extasy cânta melodia Pastila, într-un mod complet ironic, la un concert anti-drog, evidențiind încă odată inutilitatea unor astfel de acțiuni, care erau gândite, încă odată zic, de un bebeluș la creșă, în timp ce ține un biberon în mână.
Așadar, spectacolul Adrenalină, are multe elemente spectaculoase, povești bine conturate și interpretate, reunite printr-o simplitate ieșită din comun, fără prea multe artificii tehnice sau forțate, lăsând publicul să decidă dacă drogurile sunt sau nu sunt bune sau dacă jocurile de noroc chiar te afectează cu ceva, fără să-ți fie băgat pe gât mesajul ăla insistent cu nu fă asta sau nu fă aia.
Această alternativă, de mesaj subliminal, introdus în cerebelul publicului spectator, mi se pare mult mai eficientă și sustenabilă, căci acest spectacol va putea fi valabil și peste 20 de ani fără nici-o problemă.
Desigur că mai sunt și alte aspecte de comentat, dezbătute pe parcursul spectacolului, care nu au încăput în acest material, așa că vă rămâne vouă datoria de a merge să-l vedeți pe tot, complet, ca mai apoi să vă faceți o părere mai amplă despre acest Subiect.
(Foto: Andrei Gîndac)
* Cronică scrisă de către George Cocoș în cadrul proiectului Supradoza de Teatru.
YouTube: Supradoza de Teatru - Ep 04 - Adrenalină:
Spotify - Supradoza de Teatru - Ep 04 - Adrenalină: spotify.com
Teatrul Excelsior București
Adrenalină
Text & Regie: Gabriel Sandu
Scenografia: Clara Ștefana / Coregrafia: Ruxandra Bobleagă / Lighting design: Ruxandra Bobleagă & Miruna Croitoru / Video: Miruna Croitoru / Muzica: Plushy / Pregătirea muzicală: Maria Alexievici / Consultant psihologic: Andreea Găzdaru / Producător delegat: Camelia Moroianu / Teaser: Iustin Șurpănelu
Cu: Dana Marineci, Oana Predescu, Iulia Samson. / Apariție video: REALLYRUX.