Dramaturga și regizoarea ucraineană Sasha Denisova și-a desfășurat o bună parte a carierei în Rusia. După izbucnirea războiului cu Ucraina, Denisova a părăsit Moscova. Scrisă după acel moment, piesa Haga a fost pusă în scenă în premieră mondială chiar de dramaturgă, în februarie 2023, la Poznań, în Polonia. A doua montare, din iunie 2023, i-a aparținut tot Denisovei și s-a întâmplat la Boston.
Premiera românească cu Haga a avut loc în septembrie 2024, la Naționalul ieșean, în regia lui Cristian Hadji-Culea. Reprezentația din cadrul Zilelor Teatrului Național Iași a avut loc pe 3 decembrie. La 9 zile după alegerile cu cel mai surprinzător rezultat din istoria recentă a României, cu 5 zile înainte de alegerile care s-ar putea solda cu cel mai catastrofal rezultat din istoria recentă a României.
Utopia Sashei Denisova (care va participa, vineri, 6 decembrie, de la ora 12, la dezbaterea Fuziuni estetice, direcții și contextualizare în dramaturgia contemporană, moderată de Matei Vișniec în foaierul TN Iași și găzduită de Zilele Teatrului Național Iași) nu poate fi privită azi ignorând situația politică imediată a României. Poate că în septembrie era mai ales vorba de Ucraina și de Rusia. Azi e vorba de România și Rusia.
O puștoaică din Ucraina devastată de război (Diana Roman) își imaginează un potențial proces al echipei / găștii aflate la conducerea Rusiei care are loc la Curtea Penală Internațională de la Haga. Putin (Mălina Lazăr) și ai lui acoliți, oamenii-cheie ai aparatului politico-militar și de propagandă, sunt aduși în fața tribunalului pentru a fi judecați. Pe cale de consecință, în logica propusă de Haga, putem presupune că, în prealabil, războiul se va fi încheiat cu înfrângerea Rusiei. Putem presupune asta?
Spectacolul lui Cristian Hadji-Culea începe în cheie alertă, introducând, în chip potrivit, personajele principale și contextul istorico-dramaturgic. Pe baza chatGBT-ului și/sau al suratelor sale în ale inteligenței artificiale generative, trupa din fruntea Rusiei produce mesaje audio-video în limba română (video-design: Andrei Cozlac). Procedeul, folosit recent, pe scară largă, și în spectacolul #divertis.povestea al faimoasei trupe de umor, are un impact pe alocuri sinistru. Adresarea directă, de sorginte post-dramatică, implică direct publicul, ce este chiar invitat să se ridice în picioare la începutul visatului proces.
Pe bază de măști (rapid abandonate), machiaj, coafură și costume purtătoare de apăsate semnificații (scenografia: Dragoș Buhagiar și Andrada Chiriac), Putin și gașca defilează în fața publicului, a procuroarei (Haruna Condurache), a avocatului (Cosmin Maxim) și a puștoaicei, în stilul în care o fac membrii panel-urilor de la televiziunile de știri naționale și internaționale. O serie de discursuri bine garnisite cu țăcănite locuri comune repetate și răs-repetate, seară după seară, în realitatea noastră imediată. O bună antologie a ce vasăzică liniile de forță ale delirului ideologic rus care, de-o vreme, capătă adepți pe scară largă și în țări precum România.
Câtă vreme are ritm și mixează multiple forme de expresie artistică (cea muzicală i se datorează lui Mihai Cornea, pe versurile lui Florin Lăzărescu, cel care semnează și adaptarea textului a cărui traducere în română nu e clar cui aparține), Haga captează sala. Songurile și proiecțiile video (deși pe alocuri intrând în conflict cu dispunerea și dinamica discutabile ale elementelor de decor care, în sine, nu aduc o contribuție prea fericită ansamblului) subliniază și complementează în chip fericit textul.
Treptat, însă, ritmul se diluează. În ciuda eforturilor actoricești (21 de actrițe și actori în distribuție!), mesajele Team Putin păcătuiesc prin previzibilitate. Tabăra victimelor ucrainene e prezentată mai degrabă schematic și, în ciuda imensului potențial, aproape că nu reușește să emoționeze. Ceea ce promitea să fie o expunere în cheie expresionistă a demenței de partid, de armată, de biserică, de presă aservită, de mentalități populare atent manipulate și de stat, virează, pe alocuri, spre un film cu buni și răi realizat într-o stilistică ce amintește mai degrabă de cinema-ul românesc al anilor 1990. Anumite slăbiciuni ale scenariului (abandonarea intempestivă a visatului proces, de pildă) ori un recurs la imagini căutat spectaculoase (setul de matrioșka Putin - Patriarh - General e un pic cam prea mult) nu ajută defel imaginii de ansamblu.
Dincolo de toate acestea, Haga e rupător prin suprapunerea dintre Putin & co și ascensiunea lui Georgescu. Considerațiile asupra spectacolului pălesc. Teatrul, în sine, nu se poate ridica asupra formidabilei frici care ni s-a instalat în oase. Când teatrul aduce pe scenă rânjetul lui Putin și acesta se suprapune peste faciesul lui Georgescu afișat în majoritatea știrilor pe care tocmai le-ai parcurs pe mobil, mintea paralizează. Spre cine, spre ce ne îndreptăm?
(Timpul & Spațiul reprezentației: 3 decembrie 2024 @ Sala Mare a Teatrului Național Iași
Foto (din repetiții): Iulian Ursachi