Elton John a dus o existență controversată, cu unele momente considerate chiar infame. De la stilul extravagant vestimentar, care stârnea constant discuții despre orientarea sexuală, la relațiile instabile de familie, la viața personală extrem de complicată până la o anumită vârstă. Raporturile cu partenerii de viață, dar și cei profesionali, cât și diferite adicții cu droguri, dependența de alcool, sunt teme și aspecte explorate aici. Dar filmul nu face din acestea puncte centrale, ci se concentrează mai degrabă asupra muzicii geniale realizată de Elton John. Filmul îi prezintă viața și cariera din anii copilăriei până la momentul concertului din 1975 de pe stadionul celor de la Dodgers, în Los Angeles. Sunt folosite fotografii, interviuri și momente muzicale, intercalate cu imagini din 2022, de la turneul de retragere, intitulat Farewell Yellow Brick Road. Turneu care a culminat cu întoarcerea pe Dodger Stadium pentru un ultim show. Acesta este locul în care a susținut unul dintre cele mai mari concerte din istorie, cu peste o sută zece mii de spectatori, în urmă cu 47 de ani.
Structura filmului e construită în jurul unui interviu actual cu Sir Elton, care privește către albumele sale, single-urile, relația cu Bernie Taupin - principalul lui colaborator, iar lista poate continua. Documentarul captează spiritul și personalitatea artistului mai bine decât o poate face orice film de ficțiune, prin felul cum ilustrează procesele de scriere, înregistrare, de concertat live și exprimare a stărilor și senzațiilor pe care John le simte în momentele în care acesta cântă. Cele două concerte i-au schimbat radical traiectoria. După momentul 1975, a ales să ia o pauză de la tot ce înseamnă viață publică. Aflăm aceste lucruri dintr-un interviu audio cu un jurnalist de la Rolling Stone, imediat după acel performance. A fost un punct în care au ieșit la iveală informații legate de identitatea sa sexuală, dar și de viața de familie.
Elton John: Never Too Late pune în prim-plan modul în care artistul reușește să păstreze legătura cu familia sa - cei doi copii și soțul său, care este totodată producătorul acestui proiect - prin conversații zilnice pe telefon sau FaceTime. El încearcă acum să se mențină relevant și în afara concertelor: prin intervenții radio, discuții cu presa sau podcasturi. Dar e interesant să observăm - din arhive - că acest tip de comunicare și conexiune cu lumea din afară era aproape inexistent în cea mai proeminentă perioadă a carierei sale, între anii 1970-1975.
Povestea culminează cu câteva momente de la ultimul concert, unde piesele sale emblematice - pe care le auzim și pe coloana sonoră - se întretaie cu unele piese din perioada neexplorată în montajul cu imaginile arhivate. Evident, sentimentele cele puternice apar când auzim hituri precum Your Song, Tiny Dancer, Rocket Man, Crocodile Rock, Candle in the Wind. M-a frapat că toate aceste capodopere muzicale care bucurau sufletele și urechile atâtor oameni nu însemnau pentru Elton John nimic mai mult decât un venit, fiindcă fericirea sa interioară era complet sfâșiată de sentimentele tumultoase și ceea ce trăia zilnic la acel moment. El pare să fi putut conștientiza pe deplin impactul operelor sale doar odată cu trecerea anilor, odată ce realizează că muzica acționează ca un leac, nu ca ceva care să te limiteze sau să te distrugă.
Dacă ești fan Elton John, abia acum îl descoperi, n-ai auzit niciodată de el sau doar vrei să vezi ce se ascunde în spatele cortinelor, recomand această experiență vibrantă care mulțumește fanii, prezintă imagini nemaivăzute până acum, și ne invită să vedem diferențele dintre Elton-cel de acum și Elton-cel care a făcut, cândva, istorie.