În 1823 a declarat că a primit vizita lui Moroni, un mesager al lui Dumnezeu, care i-a vorbit despre existența unei cărți scrisă pe plăci de aur de și care conținea o relatare despre vechii locuitori ai continentului american și originea lor. Plăcile cuprindeau o completare a Evangheliilor și nu trebuiau arătate nimănui. Abia în 1827 a primit permisiunea de la Mesagerul lui Dumnezeu de a le lua și a începe traducerea lor. O primă ediție a Cărții lui Mormon a fost publicată în 5.000 de exemplare și pusă în vânzare în martie 1830. Cartea, numită de Mark Twain "cloroform printat", continuă să stârnească controverse până astăzi. Contemporanii au privit-o pe de o parte ca pe o Biblie și pe de altă parte ca pe o istorie a indienilor americani. Ca urmare a publicării cărții, Joseph Smith a fost numit profet mincinos, impostor și șarlatan. În pofida detractorilor, publicarea cărții a marcat nașterea unei noi religii care va avea o istorie extrem de zbuciumată, discipolii ei fiind de multe ori victime ale persecuției religioase.
American Primeval aduce în fața privitorului unul dintre cele mai rușinoase momente din istoria mormonilor. Joseph Smith fusese deja ucis când a avut loc masacrul de la Muntele Meadows din 1857. Atunci și-au pierdut viața 120 de bărbați, femei și copii, toți coloniști în căutarea unei vieți mai bune, executați de către mormoni și indienii paiute. Acest eveniment stă în centrul seriei Netflix. Biserica era condusă în acel moment de Brigham Young, supranumit și "Moise al mormonilor" pentru rolul esențial pe care l-a jucat în strămutarea acestora în Utah. Young era rău de gură, dur, rasist și misogin, asemenea multora dintre contemporanii săi. Unul dintre biografii săi îl numește "Profet pionier al frontierei". Brigham Young este cel care a cerut pentru prima oară supunere necondiționată din partea membrilor bisericii și cel care și-a dorit înființarea unui stat teocratic numit Deseret care să se situeze în afara legilor Statelor Unite.
Kim Coates, actorul care îl interpretează pe Young reușește pur și simplu să îl readucă la viață pe liderul mormon. Violența și cinismul ascunse sub zâmbetul fals și ipocrit, dar și tăria de caracter și lipsa de scrupule conturează un personaj pe care l-am simțit foarte aproape de adevăratul Brigham Young. Fanatismul acestuia, justificarea oricărui act de violență în numele "binelui superior" prin cuvinte și predici bine gândite sunt excelent surprinse de jocul bine dozat al actorului. La aceasta se adaugă interacțiunile dintre Young și Jim Bridger care sunt un deliciu pentru privitor. Toate acestea reușesc să contrabalanseze măcar în parte efectele oarecum neplăcute și plictisitoare ale telenovelei care se desfășoară între cele două personaje principale. Betty Gillpin este foarte credibilă în rolul Sarei Rowell, mama care ar face orice pentru a-și proteja copilul... mai puțin atunci când ia decizii stupide. Pentru că acesta este unul dintre punctele slabe ale scenariului: faptul că o mamă dispusă să ucidă pentru a-și proteja copilul refuză să accepte sfaturile și avertismentele singurelor persoane care vor să o ajute să supraviețuiască. Atitudinea ei nu are nici o logică în lumea aspră pe care ne-o prezintă American Primeval. Prostia și inconsistența personajului ajung până la final să te calce pe nervi.
Prezentarea realității dure și necosmetizate a Vestului Sălbatic constituie, după mine, atuul principal al acestei serii. Violența este prezentă într-o formă sau alta în aproape fiecare cadru, neîncrederea în celălalt stă la baza relațiilor inter-umane în marea majoritate a timpului, lăcomia și dorința de îmbogățire par că sunt lucrurile care fac ca planeta să se învârtă. În această lume, empatia, toleranța, încrederea te pot ucide în scurt timp. Nu cred că am mai văzut o prezentare atât de reușită a acelor ani de la Hell on Wheels, serialul din 2011. Este o lume în care doar cei puternici și lipsiți de morală pot supraviețui. Idealismul este răsplătit cu moartea, viața nu valorează mare lucru, aliații devin dușmani, soți și soții se ucid unii pe alții pentru motive stupide. Mi-a plăcut că actrița din rolul principal nu este o femeie frumoasă, ci una care pare trecută prin viață și căreia i se văd ridurile și defectele. Mi-aș fi dorit ca vizualul foarte bine gândit să fie însoțit de o poveste pe măsură care să nu ducă neapărat spre clișee. M-aș fi lipsit de povestea de dragoste dintre protagoniști, de altfel destul de improbabilă, de uciderea atât de nelalocul ei a lui Abish de către soțul ei care o căutase disperat până în acel moment. Povestea lor ar fi meritat mai mult.
American Primeval este genul de serie pentru care ți-ai dori și sezonul doi. Simți că are potențial, poveștile pot avea rădăcini puternice în realitățile și istoria epocii. Speri doar să aibă povești mai credibile și care să se ridice la nivelul efortului depus pentru crearea atmosferei epocii pe care ne-o prezintă.
