Cu această ocazie va fi prezentat filmul Noul Babilon (URSS, 1929), realizat de Grigori Kozînțev și Leonid Trauberg. Proiecția va fi urmată de o discuție între Catinca Drăgănescu și Andrei Rus. Mut e un proiect al ARHIVA ACTIVĂ. (vizual realizat de Vlad Cocieru)
*
Novyy Vavilon / Noul Babilon, lansat în cinematografele sovietice la finalul anului 1929, într-o versiune scurtată cu aproape 20 de minute, e ultimul film mut realizat împreună de cineaștii de origine ucraineană Grigori Kozînțev și Leonid Trauberg, inițiatori ai grupării experimentale FEKS (Fabrica Actorului Excentric), unul dintre primele colective de artiști - din foarte multele ulterioare - înființate în URSS în siajul Revoluției bolșevice din 1917. La momentul lansării primelor manifeste ale FEKS, în 1921, cei doi aveau incredibilele vârste de 16, respectiv 18 ani, iar în următorii opt, cât avea să funcționeze grupul la Petrograd (actualul Sankt Petersburg) aveau să realizeze numeroase spectacole de teatru experimental și cinci filme inovatoare.Aflate la întâlnirea mai multor tendințe avangardiste ale anilor 1910 - 1920 - futurismul, mișcarea DaDa, suprarealismul -, principiile "excentrismului" promovate de FEKS au fost nuanțate și transformate în tot felul de direcții, în fervenții ani 1920 ai noii culturi sovietice, de artiști dintre cei mai variați - de pildă, în cinema, de Serghei Eisenstein (care a colaborat temporar în prima tinerețe cu gruparea, fiind vădit influențat de unele dintre ideile artistice ale acesteia) și de Dziga Vertov, în definirea teoriilor sale faimoase ale "cine-ochiului" și "cine-adevărului".
Cel mai elaborat film al cuplului, Noul Babilon descrie un moment istoric relevant pentru evoluția comunismului internațional: scurtul episod al Comunei din Paris, când, în primăvara anului 1871, cetățenii francezi din clasa muncitoare au fost aproape să răstoarne ordinea burgheză conducătoare, pe fondul șubrezirii puterii și legitimității acesteia în urma războiului franco-prusac. Cele opt episoade ale sale nu sunt, însă, preocupate să reconstituie în detaliu desfășurarea acțiunilor care au dus la înăbușirea posibilei prime revoluții socialiste a lumii, și nu constituie - din acest motiv - o sinteză prea nuanțată a principalelor evenimente ale Comunei din Paris.
În schimb, sunt construite, în mare măsură, din asocieri spectaculoase și repetate între medii diverse frecventate de clase sociale distincte (la un moment dat, sunt prezentate în paralel personaje din nu mai puțin de 7 locuri). Iar legăturile dintre ele sunt realizate, de cele mai multe ori, prin continuarea, între cadre sau secvențe alăturate, a unor gesturi, mimici sau posturi similare, actorii fiind surprinși mai tot timpul în planuri foarte strânse, care abstractizează sau ascund spațiul unde se află - ceea ce mută accentul dinspre inteligibilitatea factuală și cauzală, de tip "cine", "de ce" și "unde" face acțiunea - spre una de natură ideatică.
Dacă ați văzut filmul lui Eisenstein, Crucișătorul Potemkin, poate cel mai cunoscut exponent al mișcării de montaj sovietice, și vă amintiți scena scărilor din Odessa (și dacă ați văzut măcar o dată filmul, e imposibil să o uitați, căci e cea mai intensă secvență din istoria cinematografiei mondiale), puteți să vă imaginați Noul Babilon ca un soi de prelungire pe durata a 90 de minute a principiilor de funcționare a acesteia: aceeași luptă între reprezentanții autorităților și popor și aceeași înfrângere a celor din urmă, cu promisiunea deschisă a unei victorii finale (Revoluția din 1917); același tip de expandare neverosimilă a spațiului și timpului prin intermediul montajului paralel; aceeași abstractizare și aceeași esențializare a datelor realității imediate; aceeași recompunere a unui spațiu neplauzibil prin asocierea unor cadre disparate urmând modelul "efectului Kuleșov"; aceleași personaje tipice pentru categorii mai ample ale proletariatului și burgheziei aflate în opoziție.
Noul Babilon e, însă, mai alambicat decât filmul lui Eisenstein: se petrece în paralel pe mult mai multe planuri, cu elipse temporale mai mari între episoade; îmbină constant instanțe diferite - într-un punct-cheie al poveștii ajunge chiar să prezinte o lungă proiecție a minții pline de remușcări a protagonistului, ieșirea din convenția realistă fiind vag semnalată la nivel formal; și, nu în ultimul rând, articulează registre și tonuri mai variate decât Potemkin, permutând constant între satiră, parodie, realism psihologic, comedie burlescă, melodramă.
Merită menționate, în final, cel puțin alte două puncte forte ale sale: imaginea texturată și difuză realizată de Andrei Moskvin, de o frumusețe și stranietate ce-și va face resimțite efectele intens în proiecția pe un ecran mare de cinema, și coloana muzicală compusă de un foarte tânăr (22 de ani) - și experimental - Dmitri Șostakovici, de un modernism ce îl egalează pe cel din planul vizual.
Iar dacă mai adaug și că o mare parte a discursului elaborat de Kozînțev și de Trauberg e legat de transformarea evenimentelor istorice dramatice într-un spectacol adresat maselor (în primul rând, burgheziei) - de altfel, Guy Debord însuși a preluat mai multe cadre din Noul Babilon în faimosul său eseu cinematografic Societatea spectacolului - , ar trebui să devină deja evident pentru toată lumea care-mi citește rândurile că acesta e un film nu doar cât se poate de modernist în plan narativ și formal, ci și - în ciuda plasării sale într-un context istoric anume - cât se poate de actual la nivelul problematicilor abordate. It's all just a little bit of history repeating: "Noul Babilon" al anilor 2020 are destule de învățat de la cel al anilor 1920 revoluționari, care avea motive solide să reflecteze, la rândul său, la eșecurile și reușitele vechiului "Nou Babilon", al anilor 1870.
*
Mut organizează, la Cinemateca Eforie, proiecții lunare cu filme mute din Arhiva Națională de Filme, prilejuind spectatorilor întâlniri consistente cu o perioadă a istoriei filmului internațional mai puțin cunoscută și promovată în zilele noastre, plasată temporal (cu aproximație) în intervalul 1894-1930.
De asemenea, în cadrul unor colaborări cu centrele culturale și cu festivalurile de film din România, proiectul va organiza și alte programe de filme. Toate proiecțiile vor fi urmate de dialoguri între organizatori și invitații lor, în cadrul cărora filmele prezentate vor fi contextualizate, iar modurile de producție și particularitățile lor narative și stilistice vor fi descrise publicului dornic să se familiarizeze cu istoria filmului mondial.
Unele dintre proiecții vor fi însoțite de acompaniament muzical live și de alte formule performative care vor încerca fie să reia tipare sonore diverse din epoca analizată, fie să le actualizeze prin abordări contemporane.
Organizatori: UNATC "Ion Luca Caragiale" prin Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii "Sorin Botoșeneanu", în colaborare cu Cinemateca Română.
Proiecția va fi urmată de o discuție între Catinca Drăgănescu și Andrei Rus.
eventbook.ro/film/bilete-noul-babilon...