La opt ani de la premiera musicalului Légy jó mindhalálig / Fii bun până la moarte, după Móricz Zsigmond, regia Lázlo Béres, Teatrul Maghiar din Cluj vine cu un alt "musical de familie": Tom Sawyer în regia lui Puskás Zoltán, adaptare scenică Lénárd Róbert, Erős Ervin, Klemm Dávid. Spectacol relaxant, plăcut, bine conceput și articulat ingenios textual și regizoral. Mirajul aventurilor lui Tom și Huck din cărțile lui Mark Twain e transpus pe scenă într-un registru adecvat, dedicat "copiilor de orice vârstă". Mai ales că eroii scriitorului american, de 13-14 ani în roman, sunt interpretați de actori trecuți bine de această vârstă, ca să nu spun vizibil maturizați. Dar teatrul, ca orice convenție, mizează mult, uneori exagerat de mult, pe imaginația și docilitatea spectatorilor. Vrem nu vrem, trebuie să acceptăm convenția. Asta e! Dacă e să mă raportez numai la explozia de copii de pe scenă din spectacolul amintit al lui Lázlo Béres, discrepanța e izbitoare. Copiii din colegiul și internatul din Debrețin au fost realmente pe scenă. În număr mare. Aici distribuția e diferită.
Dar să intrăm în măruntaiele mizanscenei. Textul avut la bază (felicitări textierilor!) e de o ciclicitate bine gândită. Începe cu procesiunea de înmormântare a celor doi copii zburdalnici, Tom și Huck, după zadarnice căutări de la dispariția lor (ei fiind refugiați pe insula fericită unde se imaginau pirați) și sfârșește tot cu așa ceva, după ce Tom și Becky rămăseseră captivi în Peștera lui McDougal, în spectacol Peștera Ucigașă. Declarați și ei morți. Explozii de bucurie când cei considerați morți apar în carne și oase. Veritabile lovituri de teatru, am spune după o sintagmă prăfuită, pregătite cu tact și precizie. Ca alte surprize și întorsături de situații presărate de-a lungul reprezentației: surprinderea crimei din cimitir când zănaticii copii porniseră cu o pisică neagră moartă să facă descântece, mărturia lui Tom la proces și dezvăluirea ucigașului, răzbunarea lui Muff Potter pe Joe Indianul, încercarea de asasinat a lui Joe Indianul asupra văduvei Douglas, apariția reprezentantului local al Ku-Kux-Klan-ului. Cutia cu douăsprezece mii de dolari, ascunsă de Joe Indianul, ajunge în mâna lui Tom Sawyer - nici nu se putea o rezolvare mai americănească a conflictului. Face ce face și americanul de secol XIX, ca și cel de azi, tot la bani ajunge.
Decorul imaginat de Puskás Zoltan și realizat de Tenkei Tibor, pereți gigantici așezați în semicerc aduc grandoarea de templu cu vitralii irizate, comune deopotrivă spațiului religios auster și vegetației majestuoase de pe lunca fluviului Mississippi. La nivel de sugestii sunt luminate în relief (light desing: Majoros Róbert): gardul ce urmează să fie vopsit de Tom și de cei fraieriți de el, ca pedeapsă dată de Mătușa Polly (Vindis Andrea), estrada cu rol multifuncțional, mormintele din cimitir, balustrada metalică, vag pusă în evidență. De la vestimentația obișnuită la strălucirea macabră a salopetelor purtate de zombi sau a pelerinelor îmbrăcate de fantome cu măști sinistre pe față, costumele au adecvarea necesară creării atmosferei unui spectacol-fantezie de mare anvergură. Realizatoarea inspiratelor costume este Ledenják Andrea. Muzica (Erős Ervin, Klemm Dávid) și momentele coregrafice (Gyenes Ildikó) dau adevărata valoare a construcției spectacolului. Cântecele despre libertate, prietenie, muncă, adevăr, pe care se dansează de obicei în echipă sunt susținute de Román Eszter, Kiss Tamás, Buzási András, Tőtszegi Zsuzsa, Imre Éva, Daradics Hannah, Pánczél Lilla și András Gedeon. "Corul de copii" întreține atmosfera de caldă volubilitate a mesajului, prin ritm și mișcare, prin delicate versuri găsite să ilustreze și să accentueze problematica textului. Inserțiile muzicale dau în vileag aspecte diferite din lumea adulților: nedreptatea socială, rasismul, fățărnicia și chiar încurajarea ideilor ecologice în cercul de copii porniți în excursie împreună cu judecătorul Thatcher (Kardos Róbert).
Când școlari din preajma aventurierilor Tom și Huck, când cuprinși în "ceata" cadavrelor reînviate sau a aparițiilor fantomatice din casa bântuită, actorii distribuiți ca inocenți copii Kiss Tamás (Sid, fratele adoptive al lui Tom), Buzási András (Joe Harper), Tőtszegi Zsuzsa (Sarah) și Imre Éva (Jesica) își susțin partiturile cu vădită comprehensiune și implicare. Román Eszter, drăguță și bună gimnastă, e inocența întruchipată în personajul Becky Thatcher. Apropiat de ștrengăriile lui Tom Sawyer evoluează Marorsán Csaba. Îl secondează, deși raportul pare a fi invers din cauza înălțimii și a tonului vocii, Szűcs Ervin în Huckleberry Finn. E drept, nu mi l-aș fi închipuit așa niciodată pe Huck Finn, dar poate că regizorul nu a avut de ales. Din tabăra adulților se detașează prin fizionomie potrivită, expresivă și prestație impecabilă Balla Szabolcs în rolul fiorosului ucigaș Joe Indianul. Ura lui împotriva albilor care i-au căsăpit pe ai lui e motivată prin invocarea vulturului totemic. Sinkó Ferenc în Muff Potter e un afro-american cât se poate de verosimil în condițiile date. Kántor Melinda pozează în rasistă isterică în rolul Doamnei Douglas. Calități de bună cântăreață dezvăluie Vindis Andrea în secvențele muzicale încredințate ca emancipată mătușă a lui Tom. Laczkó Vass Róbert conturează cu umor profilul preotului Sprague, excelează în scena câștigătorului Bibliei. Bune rezoluții interpretative găsesc Kardos M. Róbert în rolul Judecătorului Thatcher și Fogarasi Alpár în Doctorul Robinson. O surprinzătoare apariție este Orbán Attila în rolul reprezentantului local al sectei Ku-Klux-Klan, cu coiful sinistru pe cap, căreia îi dă o tușă ilară, desigur.
Cum surprinzătoare este tipărirea pe caietul de sală a unui careu cu integrame tematice, ceea ce îndeamnă la testarea cunoștințelor despre cartea lui Mark Twain și lumea copilăriei impregnate în ea. E și musicalul acesta o cale de a descoperi aventurile unui ștrengar universal al literaturii mondiale.
(Foto: István Biró)





















