Au inserții atente: în câteva suprapuneri de imagine sunet dăinuie o apăsare ludică. Dar ceva nu se leagă. Nu e cursiv. Nu are acel fluid narativ. Nu că ar fi neapărat un defect, poate că tocmai această dezarticulare e metoda prin care regizoarea vrea să redea o stare de tensiune latentă, o lume care se mișcă sacadat, niciodată pe deplin coerentă.
Ce se vede? În Tatova Kolyskova / Dad's Lullaby copiii care se joacă aruncând bulgări de zăpadă ca și cum ar exersa lansarea grenadelor. Se plimbă printre arme de jucărie, urmăresc clipuri de propagandă militară. Cresc într-o lume în care războiul nu e o poveste îndepărtată, ci la orizont. Până aici, totul sună ca premisa unui documentar incisiv, tăios. Dar tocmai această "observare" slăbește. Dacă ar fi să ne luăm după mișcările camerei: tremurul ei, neliniștea ei, senzația de captură improvizată, putem crede că suntem într-un film profund personal, în care prezența regizoarei e inseparabilă de poveste. Numai că acest "personal" e atât de accentuat, încât ajunge să se dizolve în artificial. Camera vrea să sugereze implicare, dar sfârșește prin a arăta impersonal.
Paraíso / Paradiso face simțită opresiunea și sfidarea din Brazilia prin sugestia direcției, afirmații, lăsând senzația să lucreze. Și tocmai aici devine problematic, în măsura în care senzația rămâne, dar nu lasă urme clare. E un film care își construiește impresia pe o structură evanescentă, pe o impresie care nu se fixează niciodată complet.
Ambele se bazează pe așa-zisul realism care nu e decât un efect de stil, iar momentul în care spectatorul își dă seama de asta e și momentul în care filmul își pierde forța. Aș fi vrut să simt în Tatova Kolyskova / Dad's Lullaby o suferință mocnită, o vulnerabilitate reală, acel sentiment de inevitabil care ar fi putut face ca întreaga poveste să devină covârșitoare.
Din toată personalitatea cu care voiau sa te îmbibe, din tot personalul cu care voiau sa te convingă de adevărata poveste impresionantă, ambele pică într-o amărăciune. Tatova Kolyskova / Dad's Lullaby încearcă să fie copleșitor prin apropiere, dar în loc să creeze intimitate, ne face conștienți de mecanismul filmic. Paraíso / Paradiso te îmbie cu traume epice. Realitatea nu poate fi prinsă în întregime, doar evocată.
Notă: Filmul Tatova Kolyskova / Dad's Lullaby va rula în București în cadrul One World Romania, 2025, pe 5 aprilie 2025 (ora 15,30) și 7 aprilie 2025 (ora 18,00), la Cinemateca Union, respectiv Cinema Elvira Popescu.
Filmul Paraíso / Paradiso va rula în București în cadrul One World Romania, 2025, pe 4 aprilie 2025 (ora 19,00) și 13 aprilie 2025 (ora 18,00), la Cinema Muzeul Țăranului, respectiv Cinema Elvira Popescu. În perioada 14-30 aprilie 2025, filmul va fi disponibil în cadrul One World Romania online.