Și i se cere iertare... cercului - On n'est pas nos parents la One World Romania, 2025

Fabricile, prin definiție, sunt locuri ale repetiției mecanice. La fiecare câteva decenii, muncitorii își ridică din nou vocile, ca și cum n-ar fi aflat că viitorul nu e decât o reluare a trecutului. On n'est pas nos parents / We Are Not Our Parents, regizat de Matteo Severi, privește acest ritual cu un amestec de compasiune și resemnare: oamenii se revoltă, se organizează, sunt învinși, apoi copiii lor repetă procesul. Treizeci de ani mai devreme, părinții acestor muncitori (sau, mai exact, generația anterioară de forță de muncă ieftină) au trecut prin aceeași revoltă la o fabrică de mașini din Franța.


Documentarul intersectează observația și interviurile cu angajați imigranți, o versiune recentă a unei lungi linii de conflicte sociale. Ura față de sistem, ura asta sistematică amintește de conceptul de life course, acel traseu liniar care promite progres și acumulare. Pentru imigranți, viața e o serie de întreruperi, relocări și frici. Filmul sugerează că, în acest univers, inegalitatea nu este doar un accident economic, ci ține de stratul etnic al stratificării sociale, abordat indirect, dar care rămâne central.

În acest concept, femeile au un traseu și mai întortocheat: eterna problemă a productivității! Pentru sistem, ele sunt un risc calculat, un cost anticipat, o pierdere în potențial. Corpul lor e acceptat doar atâta timp cât se mulează perfect pe cerințele pieței. Apoi, mai există acel concept al replacement migration, imigrația ca plasture pentru o economie care îmbătrânește. Statul importă forță de muncă pentru a menține echilibrul, dar îi ține pe acești oameni mereu la margine, fără acces la aceleași drepturi ca localnicii.

Mai mult decât despre muncă, On n'est pas nos parents / We Are Not Our Parents este un film despre o imposibilitate fundamentală: imposibilitatea de a rupe cercul. Imposibilitatea progresului liniar. Muncitorii speră că vor fi ultima generație care îndură. Muncitorii vor o schimbare, dar rămân doar o substituire. Oricât de mult ar protesta, oricât de mult ar lupta, locul lor va fi luat de o nouă generație de muncitori precarizați. Locurile lor vor fi ocupate de alții, la fel de exploatați, la fel de hotărâți să schimbe un sistem care nu poate fi schimbat. Documentarul ne arată această repetiție obositoare care definește munca manuală din capitalismul contemporan. Capitalismul le mulțumește pentru efort și trece mai departe, neatins, neclintit, pregătit pentru următoarea grevă, următoarea iluzie de transformare.

Notă: Filmul va rula în București în cadrul One World Romania, 2025, pe 5 aprilie 2025 (ora 19,00) și 13 aprilie 2025 (ora 15,00), la Cinema Elvira Popescu, respectiv Cinema Muzeul Țăranului.