Cu această ocazie va fi prezentat filmul Die Büchse der Pandora / Cutia Pandorei (Germania, 1929), realizat de G.W. Pabst. Proiecția va fi urmată de o discuție între Irina Trocan și Andrei Rus. Mut e un proiect al ARHIVA ACTIVĂ. (vizual realizat de Vlad Cocieru)
*
Die Büchse der Pandora / Cutia PandoreiGermania 1929
regie: G.W. Pabst / scenariu: Ladislaus Vajda, G.W. Pabst, Joseph Fleisler (adaptare după Die Büchse der Pandora / Pandora's Box și Erdgeist / Earth Spirit de Frank Wedekind)
imagine: Günther Krampf / montaj: Joseph Fleisler
cu: Louise Brooks, Fritz Kortner, Francis Lederer, Gustav Diessl, Sig Arno, Carl Goetz
produs de Seymour Nebenzal
Unul dintre filmele de scandal ale erei mute, cunoscând zeci de versiuni cenzurate drastic în întreaga lume la momentul apariției, Die Büchse der Pandora / Cutia Pandorei (1929) și-a câștigat în ultimele decenii un statut cult, promotorilor săi inițiali - de la Henri Langlois la Lotte Eisner -, adăugându-li-se mulți alți admiratori contemporani, unul dintre cei mai vocali fiind Quentin Tarantino, care l-a inclus în lista celor 11 filme preferate de el din toate timpurile. Mai ales actrița de origine americană Louise Brooks, care o joacă pe protagonista Lulu cu o nonșalanță și un aplomb fără seamăn în cinematografia perioadei, devenind în timp deopotrivă un simbol al modei flapperițelor anilor 1920 și al decadenței sexi a republicii de la Weimar, s-a bucurat de nenumărate acolade entuziaste după redescoperirea filmului, în anii 1950, memoriile ei, Lulu in Hollywood, rămânând printre cele mai inteligente, lucide și vii mărturii scrise de o vedetă a perioadei.
Lansat într-un moment nu tocmai prielnic filmelor mute, când sonorul acapara tot mai mult teren în cinematografiile occidentale, Die Büchse der Pandora / Cutia Pandorei nu a avut inițial succesul pe care i l-am putea atribui retroactiv, captivați de modernitatea extraordinară a construcției sale vizuale. Fiind o adaptare liberă a pieselor de teatru Spiritul Pământului și Cutia Pandorei, scrise cu câteva decenii în urmă de Frank Wedekind și jucate constant în epocă, abordarea stilizată a lui Georg Wilhelm Pabst a fost criticată pentru îndepărtarea considerabilă de sursele sale originare, mult mai radicală decât a celor două versiuni cinematografice anterioare ale textelor, realizate tot în Germania - Lulu (1917, regia Alexander von Antalffy) și Erdgeist / Spiritul Pământului (1923, regia Leopold Jessner), cu marea vedetă scandinavă Asta Nielsen în rolul principal.
Prin comparație cu maniera barocă, aproape expresionistă a mult mai cunoscutei Nielsen de a o interpreta pe protagonista Lulu, exuberanța și naturalețea lui Brooks - două dintre calitățile interpretării ei remarcabile dacă descoperim filmul azi - au fost mult discutate și, deseori, criticate în epocă. Însă cea mai recurentă reacție negativă la adresa filmului a fost de natură morală, căci Die Büchse der Pandora / Cutia Pandorei prezintă, în buna tradiție a Noii Obiectivități, al cărei principal exponent pe tărâm cinematografic devenise Pabst, un univers uman sordid și tranzacțional, în ciuda plasării narațiunii preponderent în mediile înaltei burghezii. Hedonistă și lipsită de scrupule în amor, Lulu e o adevărată devoratoare de bărbați, atrăgându-le atenția și stârnindu-le interesul, dar nesatisfăcându-le apoi idealurile romantice și nici pornirile posesive. Independența și sexualitatea ei debordante stârnesc tot felul de reacții în rândul pretendenților și generează uneori drame (precum rivalitatea dintre un tată și fiul său) sau chiar tragedii.
Într-un climat cinematografic al anilor 1920 înțesat de vampe și de dive de toate felurile, interpretarea lui Louise Brooks se remarcă printr-o lipsă de inhibiții, o spontaneitate și o ușurătate a ființei foarte rare inclusiv în reprezentările feminității din zilele noastre. Fiecare apariție a ei pe ecran e ca o boare, o energie în continuă mișcare și refuzând orice fel de încadrări și înregimentări. Deși bărbații din jurul său pot fi foarte ușor asociați unor tipologii precise și predictibile, ea nu se lasă niciodată citită până la capăt. Dacă uneori pare arivistă, deseori - mai ales în raport cu veșnic suferindul Alwa, fiul soțului ei defunct - se arată grijulie și empatică. Când ai putea jura că s-a îndrăgostit, în fine, de unul dintre ei, apare de nicăieri o contesă care o curtează și cu care flirtează și dansează fără jenă, cu o la fel de insațiabilă poftă de aventură și de trăire a clipei prezente.
Această promiscuitate continuă a comportamentului protagonistei nu e deloc dublată de maniera regizorală a lui Pabst, de o eleganță și o fluiditate remarcabile. Spre deosebire de alte filme din direcția Noii Obiectivități, care aveau tendința de a reprezenta critic și mai realist în plan vizual decăderea morală a Germaniei contemporane, marcate de o inflație galopantă și de instabilitate politică, Die Büchse der Pandora / Cutia Pandorei construiește în permanență un univers glamuros și atent șlefuit, indiferent de contextele traversate de protagonistă. Nu există deosebiri semnificative între secvențele plasate în mediile burgheze și cele din a doua parte a filmului, când Lulu e nevoită să se prostitueze pe străzile cețoase ale Londrei și putem presupune că nu o duce tocmai bine la nivel financiar. Pabst îi urmărește parcursul cu o la fel de cerebrală fascinație, abordând până și întâlnirea ei finală cu Jack Spintecătorul, un fel de echivalent masculin al depravării ei morale, de parcă ar fi o nouă și extrem de intensă întâlnire senzuală, iar nu o amenințare serioasă la adresa vieții ei.
Cu atât mai pregnant și ultragiant devine șocul parabolei sexuale articulate de filmul lui Pabst, cu cât instrumentele estetice la care apelează aparțin arsenalului cinematografului burghez sofisticat și sunt de un rafinament dificil de ignorat, iar naratorul refuză - până și în momentul culminant ce ar fi trebuit să pedepsească excesele protagonistei - să ia o poziție de incriminare morală a acesteia. Dincolo de interpretarea foarte actuală a lui Louise Brooks, modernitatea Cutiei Pandorei provine în mare parte din senzația lăsată de fiecare secvență că povestea și tribulațiile eroinei sunt doar pretexte pentru documentarea unei stări de grație, a colaborării fericite dintre un regizor și o actriță aflați într-un moment de vârf creativ al carierei, bucuroși să transforme întâlnirea într-o sursă de captare cât mai nemediată și nealterată a vieții în preaplina ei desfășurare.
*
Mut organizează, la Cinemateca Eforie, proiecții lunare cu filme mute din Arhiva Națională de Filme, prilejuind spectatorilor întâlniri consistente cu o perioadă a istoriei filmului internațional mai puțin cunoscută și promovată în zilele noastre, plasată temporal (cu aproximație) în intervalul 1894-1930.De asemenea, în cadrul unor colaborări cu centrele culturale și cu festivalurile de film din România, proiectul va organiza și alte programe de filme. Toate proiecțiile vor fi urmate de dialoguri între organizatori și invitații lor, în cadrul cărora filmele prezentate vor fi contextualizate, iar modurile de producție și particularitățile lor narative și stilistice vor fi descrise publicului dornic să se familiarizeze cu istoria filmului mondial.
Unele dintre proiecții vor fi însoțite de acompaniament muzical live și de alte formule performative care vor încerca fie să reia tipare sonore diverse din epoca analizată, fie să le actualizeze prin abordări contemporane.
Organizatori: UNATC "Ion Luca Caragiale" prin Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii "Sorin Botoșeneanu", în colaborare cu Cinemateca Română.
Proiecția va fi urmată de o discuție între Irina Trocan și Andrei Rus.
eventbook.ro/bilete-cutia-pandorei