Acțiunea se concentrează în jurul a patru personaje cu trăsături antitetice: John, soț și avocat de succes, manipulativ și orgolios; Ann, soția sa casnică, preocupată de marile probleme ale omenirii; Cynthia, amanta lui și sora lui Ann, extrovertită și invidioasă pe popularitatea din liceu a surorii sale; și Graham, prietenul soțului din liceu, un minimalist convins, cu un hobby controversat. Ann ajunge să refuze orice relație intimă cu John, susținând că sexul este supraestimat, iar el decide să caute împlinirea pe acest plan la sora ei mai mică. Odată cu apariția lui Graham, însă, situația ia o întorsătură neașteptată. Astfel, cei patru intră fără să realizeze într-un vârtej de sentimente, înșelăciuni și descoperiri ce le va schimba tuturor cursul existenței.
Filmul debutează cu Ann la terapie. Aceasta îi mărturisește psihologului noua ei obsesie: deșeurile care se multiplică la nesfârșit până vor înghiți toată planeta. Deși se consideră mulțumită în căsnicia ei, cu această primă destăinuire ea anticipează intuitiv mizeria care o va prinde din urmă. O problemă asupra căreia chiar are control, spre deosebire de foamea copiilor din Etiopia sau gropile mult prea pline de gunoi.
Tot în această scenă se abordează pentru prima dată și subiectul sexului. Întrebată dacă se masturbează, Ann râde nervos de parcă ar fi o glumă. O reacție pe care probabil mulți spectatori superficiali au avut-o privind filmul și ascultând discursul tinerelor care vorbesc despre experiențele lor sexuale pe casetele lui Graham. Însă pelicula continuă cu nonșalanță, mai hotărâtă și mai explicită de fiecare dată, expunând impotența și fetish-ul acestuia, prima impresie a Cynthiei despre organul genital masculin, povestea unei femei ce s-a masturbat în avion și chiar dorința ascunsă a lui Ann de a afla cum se simte un orgasm.
Din punct de vedere tehnic, filmul abundă de prim-planuri menite să accentueze multitudinea de emoții prin care trec personajele. Câteva POV-uri ne oferă o perspectivă subiectivă în momentele tensionate, precum acela în care Ann întoarce camera de filmat înspre Graham pentru a-i pune la rândul ei întrebări, iar camera este statică sau dinamică în funcție de mișcarea personajelor. La nivel cromatic, scenografia reflectă personalitatea celor două surori: casa lui Ann are un aspect fad, șters, pe când Cynthia, exuberantă și îndrăzneață, trăiește într-o locuință în culori vibrante, împânzită mai mereu cu vopseluri sau picturi.
Pentru că orice comedie se termină cu un final fericit, regizorul decide să rezolve problemele personajelor în cel mai satisfăcător fel pentru audiență. Karma lucrează împotriva celor ce până în momentul respectiv și-au urmărit doar propriul interes, iar fericirea și împlinirea pe orice plan este rezervată celor care nu o căutau cu orice preț. Puțin cam feeric dacă mă întrebați pe mine. Dar hei, și viața este un basm din când în când, nu?