Die Austernprinzessin / Prințesa stridiilor, o comedie grotescă în patru acte, urmărește idila dintre Ossie (Ossie Oswalda), capricioasa fiică a unui magnat apatic supranumit Regele Stridiilor (Victor Janson), și Prințul Nucki (Harry Liedtke), un nobil alcoolic, într-o suită de răsturnări de situație rocambolești. Dincolo de intriga romantică, filmul devine o satiră socială: afaceriștii neciopliți și aristocrații ruinați plănuiesc alianțe mutual profitabile, în timp ce armate de servitori trudesc pentru confortul lor. Lubitsch nu condamnă această lume, ci o privește cu un amestec de ironie caustică și fascinație ludică, scoțând în evidență absurdul mecanismelor sale și savurându-le din plin comicul. Opulența, decadența, apetența pentru pagubă și risipă ale protagoniștilor sunt exploatate ca surse de spectacol și voluptate, iar viciul, vulgaritatea și frivolitatea lor sunt celebrate, mai degrabă decât criticate.
Die Austernprinzessin / Prințesa stridiilor reușește să mențină echilibrul între cinismul amoral și umanismul liberal caracteristice autorului său. Prea neserios pentru a fi tăios, discursul lui Lubitsch despre capitalism distribuie democratic ridicolul și penibilul, indiferent de gen, clasă și rasă.
Racordat perfect la firul narativ al filmului, o mascaradă construită din gaguri acumulate ritmic, registrul său estetic este, de asemenea, eclectic, emfatic și dinamic. Reluarea comică a ticurilor verbale din intertitluri, repetarea mecanică a gesturilor actoricești, aglomerarea frenetică a obiectelor și corpurilor de figuranți, transformarea unor ritualuri cotidiene banale în coregrafii elaborate, amplificarea și suprasaturarea decorurilor, compunerea cadrelor în geometrii hipnotice, fragmentarea acțiunii și mișcării prin tăieturi ritmice - toate acestea definesc un univers în care haosul e orchestrat cu precizie matematică. Se resimt primele semnale ale renumitei "atingeri lubitschiene", deși tușele groase și apăsate țin locul finețurilor mâinii pe deplin formate. Innuendo-urile sexuale, aspectele subtil sugerate sau păstrate în afara câmpului vizual din filmele ulterioare sunt exhibate cutezător; rafinamentul și gustul elegant specifice autorului nu sunt încă cizelate; iar umorul inteligent și pluristratificat ia aici o formă mai exuberantă, dar mai puțin rafinată - cea de comedie slapstick. Filmul devine fascinant și fermecător tocmai prin această explozie de energie și prin entuziasmul debordant al experimentului stilistic. Die Austernprinzessin / Prințesa stridiilor nu e o lucrare minoră, ci una de laborator, prin care Lubitsch își descoperă și dezvoltă viziunea regizorală.
(vizual: Vlad Cocieru)
Die Austernprinzessin / The Oyster Princess
Germania, 1919
regie: Ernst Lubitsch
scenariu: Ernst Lubitsch, Hans Kraly / imagine: Theodor Sparkuhl / scenografie, costume: Kurt Richter, Rochus Gliese
cu: Ossi Oswalda, Victor Janson, Harry Liedtke.