"Interval nu este doar titlul acestei expoziții, ci și o metaforă a unei stări interioare - un spațiu de reflecție, o suspendare temporară între ceea ce a fost și ceea ce se întrevede".
Se remarcă estetica acestei expoziții, culorile blânde, meditative, aspectul aerisit al picturilor care te invită la o oprire, dacă nu chiar la o pauză mai lungă, din ritmul cotidian al vieții și din lucrurile pe care trebuie să le facem fie că vrem sau nu. Dacă ar fi să găsesc un singur cuvânt prin care să le caracterizez, acesta ar fi diafan. Deși Radu Șerban arareori lasă pânza neacoperită, totuși, picturile sunt invadate de lumină, de alb: Floarea stratificată creează impresia trecerii luminii printre petalele ei, Porțile din ciclul Arheologia unei treceri - deși tablouri cu cromatică gravă, închisă - lasă să pătrundă lumina printre scândurile subțiri, iar în Dimineața sau Cerul - lumina e evidentă. În picturile lui Radu Șerban există multă vegetație, atât figurată ca atare precum în Misterele grădinii, Ploaia, fie închipuită în Improvizații, Floare de apă sau ca efect al tehnicii picturale: seria Florilegiilor sau chiar a Roții timpului putând fi percepute ca flori. În același timp, lucrările îndreaptă gândurile privitorului și spre trecut, spre rural, poate chiar spre copilările. Spațiul satului, al casei bunicilor de la țară, care acum e pustie și nevizitată, permează memoria și se ridică ușor în actual. Îți aduci aminte de gardul de la țară, de florile din glastră, de grădina misterioasă, de amurgul petrecut laolaltă în tăcere. Și chiar dacă personajele umane sunt absente din picturile lui Radu Șerban (cu excepția Christului din Plutire) îmi imaginez gardul sau porțile făcute de flăcăi din sat, iar țesăturile de tinere ale căror mâini trebuie că au lucrat aceste frumoase Țeseri. Intervalul e asociat cu noțiunea de timp în lucrările din ciclul Roata timpului, tablouri cu cromatică preponderent rece, cu nuanțe de albastru, verde, violet, Diagrama amurgului sau a focului mocnit făcând opoziție. Conceptul succesiunii este sondat în seria TopoGrafiilor, lucrări de dimensiuni identice, noncromatice, executate cu cărbune de bocșe (un alt element arhaic, rural, circular) și numerotate de la 1 la 120. Interesant e că artistul a ales să nu se semneze pe surafața lucrărilor, de cele mai multe ori acest element grafic identitar lipsind de pe pânze.
Încheiere
Mireasmă de vară, de ploaie, de arșită,
De vegetal, de lemn
De tine, de care curtea e goală.
Poarta pe care ai plecat e încă deschisă
Scândurile căzute din gard au rămas la pământ.
Nu mai e cine să le ridice,
Și de ce ar face-o?
Amurgul vine rotund,
De după deal,
Și singură Crucea de la răspântii
Se uită pe fereastră, în casă.
Preșul de lână țesut îl simt sub picioare
Și tot ce mai am de la tine e-o floare.
Una departe, vibrând
Din irisul cian al toamnei
Care mă privește de-aproape.
Expoziția a fost însoțită de un catalog realizat la editura Caiete Silvane de către Asociația Culturală Continuum, cu sprijin din partea Primăriei și Consiliului local Jibou și a Centrului de Cultură și Artă al județului Sălaj.
