Așa stau lucrurile și cu demersul cine-investigativ dedicat mizeriilor săvârșite, ani de zile, de către un personaj sulfuros, pe nume Jeffrey Epstein. Un tip extrem de bogat, învârtit pe lângă figuri importante ale statului american și, mai grav, ocrotit ca atare... până nu s-a mai putut, iar craca s-a rupt. Ce proveniență avea bogăția lui secretă? Nimeni nu avea voie să știe. Amicul Chat GPT, cum le știe el pe toate, spune astfel: "Averea lui Jeffrey Epstein a fost acumulată în principal prin gestionarea averilor unor miliardari, combinată cu strategii fiscale complexe și investiții ascunse - toate acestea în spatele unei fațade extrem de opace. Totuși, anumite aspecte - inclusiv legăturile cu fraude sau alte activități dubioase - rămân neelucidate complet. (...) A rămas extrem de secretiv în privința clienților și activelor sale. Firma sa nu a publicat rapoarte auditate sau performanțe financiare publice, iar proveniența anumitor sume este încă neclară". Aici, se pare că nu l-a luat nimeni la întrebări. Acestea au apărut abia atunci când, în societate, au început să "scape" indicii despre dezmățul său de prădător sexual, agravat cu traficul de persoane în vederea practicării prostituției.
Cele 3 episoade ale filmului evidențiază - prin mărturii credibile - unele, de-a dreptul copleșitoare- modalitățile unsuros-brutale de atragere a prăzii, inclusiv tinere care nu depășiseră, la momentul respectiv, vârsta majoratului. Adică pedofilie. Tinerele traficate ajungeau prin paturile unor vârfuri renumite în materie de dezmăț, de la Bill Clinton zis și Trabuc, la Prințul Andrew al Marii Britanii și, mai nou (asta nu a intrat în film, căci America trumpistă are mâna lungă!) pe la Donald Trump și așa, notoriu în materie de curvăsărie - nu doar cea politică. Lista complicilor consumatori se pare că este mai lungă decât a celebrei codoașe franțuzoaice Fernande Grudet, cunoscută sub numele de "Madame Claude". (Și despre ea a făcut același Netflix un film; nu chiar documentar, dar foarte bine documentat și deci remarcabil). În ce-l privește pe acest derbedeu vicios Epstein (despre morți, numai de bine?! Hai să fim serioși!), exhibiționismul său și lăcomia pervers-maladivă au fost susținute nu doar de unsuroșenia caracterială, ci și grație acoperirii binevoitoare a Procuraturii federale. Pentru ca tacâmul să fie complet, iar blestemățiile - multe și revoltătoare la primire - era nevoie de o "tovarășă" de muncă (asiduă) și dezmăț cu glanț, unsă cu toate alifiile și gata de orice. O concubină-complice pe măsură: Ghislaine Maxwell, fiica unui alt rechin financiar care, după tunuri memorabile, a murit suspect. Lume bună ce mai... Una mai bună ca alta.
Pornind de la datele îmbelșugate și strânse cu sârg, ancheta cinematografică se bazează pe multe fotografii ale lui Epstein, căci - la momentul reconstituirii - el murise; cică sinucis în celulă, după ce încasase (în cele din urmă) vreo 40 de ani de pușcărie. O nimica toată. Dar... fără fetițe! Eeiii, asta nu mai e viață de trăit. Și n-a fost.
Dacă respectiva concubină mai apare în destule imagini filmate, un segment al materialului de bază al anchetei îl constituie detectivii care s-au luptat să-l înfunde pe "erou". Cu cine s-au luptat? Păi, cu grangurii ocrotitori. Inclusiv cu procurorul general al SUA, tip atât de corupt și de apropiat lui Trump, încât a făcut toate mașinațiile posibile ca să-i obțină falocratului pedofil doar o condamnare simbolică de doar câteva luni, în regim absolut deschis, cu plimbări, vizite și cu alte "fetițe". Așa, cam cum a avut Borcea, la noi.
După mine, însă, problema majoră a filmului rămân "victimele" apucatului libidinos. Dezlănțuindu-se, patetico-lacrimogen, în interviuri atent regizate, toate aceste exemplare denotă o șmecherie atent și gros lustruită. Nu mai contează (pentru ele și publicul lacrimogen, ușor de fezandat emoțional, musai political correct) că dumnealor au practicat totuși, o prostituție asumată și, mai ales profitabilă. Căci nici una nu a fost răpită și dusă în camera de masaj a miliardarului. Nu!... S-au dus singure. Le-a plăcut. Au revenit, încasându-și banii și restul privilegiilor: voiajuri, lux vestimentar, burse de studii și destule alte capricii. Atunci nu erau deranjate, cum se laudă după aceea. Le-a plăcut și au prestat în consecință. Când baștanul și-a rupt gâtul, au ieșit repejor la iveală, victimizându-se în gura mare. Texte scrise de profesioniști în manipulare, pregătite atent (ca pe orice platou hollywood-ian), repetate și recitate "la meserie". Măi, să fie!... Departe de mine gândul de a-l disculpa pe yankeul derbedeu, dar totuși.... aceste nerușinate care, după ce s-au pretat și apretat la greu în condiția respectivă, au fost repede recuperate de ipocrita mișcare Me Too, și puse să facă scandal, de parcă ar fi fost niște mironosițe neprihănite. De unde naiba?! La fel ca toate cohortele de call girl-uri dedate după 10, 20 de ani, ca la o comandă, pe virtute și demnitate, una mai respectabilă ca alta!!
Departe de mine gândul de a-l absolvi pe destrăbălatul patologic, de toate blestemățiile reale, dar... se vede limpede că toate au fost consimțite. Contra cost! Aa, că duduia gâsculiță spune acum, cu lacrimi (de glicerină sau de crocodil) în ochi că s-ar fi simțit agresată, înjosită etc... Mofturi. Oricât au repetat replicile alea cu dichis, curviștinele de atunci nu au putut invoca faptul că le-ar fi fost siluită voința. S-au dus, au prestat, dar nu au protestat... după care și-au luat recompense nevisate, apoi s-au întors, aducând și alte fomiste dornice de a se dedulci la sex pe bani.
Da, rolul de codoașă rafinată jucat de madam Ghislaine Maxwell nu poate fi ascuns, și nici diminuat sau fardat. Pentru toate păcatele ei, instrumentate într-o justiție care știe să judece și corect, atunci când e lăsată la liber, tipa a făcut - și ea - rost de numai 20 de ani de pârnaie. Un al doilea film complementar se numește Ghislaine Maxwell. Obscen de bogată și se găsește pe aceeași platformă de streaming - cu individa în ipostază de guest star.
Ambele producții merită urmărite, după părerea mea. Nu doar ca mostre ale depravării individuale (eu zic că deopotrivă victime și beneficiari), ci drept exemplu asupra unui fariseism gros, în care chiar și adevărul, odată scos la iveală, murdărește, în loc să curețe.