septembrie 2025
Festivalul Puppets Occupy Street, Craiova, 2025
De multe ori stau și mă întreb cum ar fi fost copilul Cristina astăzi, cu atâtea tentații, posibilități, și mă pierd în gânduri și în amintiri. Nu mai știu sigur care a fost prima mea păpușă, prima mea jucărie, a mea, personală, dar țin minte că, la creșă fiind (după ce mi se liniștea plânsul și îmi înghițeam cu sughițuri lacrimile), îl căutam pe pitic. Acest pitic, confecționat dintr-un material plastic din care se făceau și păpuși și multe alte animăluțe, tare și moale în același timp, dar atât de vesel și de colorat, era acolo pentru mine, ca să îmi alunge tristețea. Îl iubeam pe acel pitic. Apoi am crescut și am părăsit creșa, dar el a rămas singurul "personaj" de care îmi aduc aminte din acea perioadă și de aceea nu consider acum, atunci nu știu ce simțeam, că l-am părăsit, doar l-am lăsat în grija altui copil. În timp s-au adăugat alte preferințe, conștiente, pentru păpuși, animăluțe confecționate din felurite materiale (încă mai am câteva și stau mărturie iubirii ce le-o purtam), implicând jocul, iar când am început să citesc, au fost și cărțile.

Toate acestea mi-au venit în minte în prima seară a unui festival dedicat tuturor copiilor și tuturor celor care vor să mai fie copii - Festivalul Puppets Occupy Street, Craiova, 2025, un festival care aduce teatrul de animație în mijlocul oamenilor, în parcuri, pe străzi, în piațete, la mall, un festival unde jocul și joaca sunt cheia spre tărâmuri de poveste.

Festivalul debutează, cum se și încheie de altfel, rotund, precum un balon magic, care crește, crește, crește, apoi se înalță și, în final se sparge, pentru că atinge concretul (dar asta nu înseamnă că se oprește aici, urmează un altul, la următoarea ediție, mai plin de magie, "mai trainic și mai frumos") cu o paradă a păpușilor, acele păpuși uriașe care ocupă și invadează, la propriu, strada. Fiecare ediție are o temă, inspirată, evident, din lumea de poveste. Tema acestei ediții, a XII-a, a fost cea a poveștilor cu zâne - Fairy Tale Edition... așadar, tărâmuri de basm, creaturi înaripate, fel de fel de povești, dar și artiști care au adus, prin harul și hazul lor, zâmbete, multe zâmbete, toate au fost acolo.

Un tir transformat în scenă, "invadat" de fel de fel de personaje de poveste, conducea șirul de păpuși și marionete gigant. Acolo, pe platformă, o zână plină de viață (actrița, managerul teatrului organizator și directorul artistic al festivalului - Georgiana Dinescu) invita lumea la bucurie, la cânt și la magie. Printre păpuși, defilau artiști pe picioroange, transformați în zâne ale pădurii, în fluturi sau păsări. Baloane colorate și confetti multicolore zburau spre deliciul tuturor celor care însoțeau parada sau care doar o priveau de pe trotuare, din balcoane sau de la ferestrele apartamentelor. Era o atmosferă și o vibrație extraordinare, copiii cu mânuțele în aer, zâmbete, chiote... nu aveai cum să rămâi indiferent. Și toți străbăteau bulevardul, ca să ia aminte toată lumea despre ce va fi sau despre ce a fost la Puppets Occupy Street.

Puppets Occupy Street
este un festival singular în România, prin faptul că, exceptând conferințele, expozițiile și câteva ateliere, totul se desfășoară în aer liber, în stradă, în mijlocul comunității. Și asta timp de 8 zile, în întreg orașul. Artiștii stradali sau companiile care prezentau spectacole mici, erau peste tot; dacă nu îi puteai vedea azi într-un loc, îi puteai vedea a doua zi în altul, a treia zi în altul, oferind astfel reprezentații în toate spațiile festivalului. Doar companiile care ofereau spectacole de o mai mare amploare, care nu permiteau deplasarea lor cu ușurință, susțineau doar un spectacol, maxim două, în același loc. Artiști din lumea întreagă erau prezenți la Craiova pentru a-și spune povestea: Italia, Franța, Estonia, Turcia, Argentina, Brazilia, Cehia, Serbia, Bulgaria, Spania, Republica Moldova și, evident, România. Teatru de păpuși, teatru de umbre, teatru de obiecte, teatru de marionete, clovnerie, acrobație, animație, spectacol cu foc, spectacol cu apă și foc, toate au fost acolo, în mijlocul oamenilor și pentru ei, doar pentru ei.

Am simțit că la acest festival bariera vârstei a dispărut, adulți și copii reacționând la fel, animați de poveste, de spectacol, de focuri și ape înălțate la cer... Era pentru fiecare o felie de îmbucat, de savurat. Și, întorcându-mă la întrebarea mea dintâi, cum ar fi fost copilul Cristina astăzi? Dornic să vadă, nerăbdător, bucuros, vesel, curios, țopăitor, mulțumit, explorator....

Și nu pot să nu subliniez că în spatele acestei magii, în spatele acestor povești, organizarea unui astfel de demers artistic înseamnă muncă, foarte multă muncă, pe care directorul artistic și-a asumat-o, alături de echipa sa, echipa Teatrului de Copii și Tineret "Colibri" din Craiova, una nu prea mare, de voluntarii numeroși și de o susținere financiară evidentă din partea autorităților.

Așadar, de doisprezece ani, la Craiova, din 25 august până în 1 septembrie, păpușile ocupă strada. Iar mie mi-au plăcut străzile acestea pline de poveste (căci vin și eu dintr-o poveste, spusă altfel, dar la fel de interesantă, la Alba Iulia) și de zâne. Notați în calendar și, dacă nu alegeți vacanțe exotice, găsiți pe străzile Craiovei, în perioada mai-sus menționată, exotism din plin, cu praf de zâne presărat.

Las imaginile să vă povestească mai multe și, dacă vreți să vedeți frânturi din tot ceea ce a fost, le găsiți pe facebook.com/PuppetsOccupyStreet. Chiar și imaginea de pe afișul festivalului este una grăitoare, redând un chip de fetiță-zână, desprins din lumea de basm, de care se face vinovat, ca și de întreaga scenografie a festivalului, scenograful Remus Alexandru Gabor.

Chapeau bas! Colibri.


(Foto: Teatrul de Păpuși "Colibri" Craiova)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus