Agnes (Eva Victor) a trecut printr-o încercare grea, deși nu pare. Între ea și profesorul ei de an terminal la un colegiu de umanioare de pe coasta de est s-a petrecut ceva ce ar putea fi un viol. Nu știm sigur; camera n-o urmărește pe protagonistă când intră seara și iese dimineața din casa profesorului. Profesorul pleacă (personalul universității care "se ocupă" de caz e de o incompetență ridicolă), iar Agnes îi ia locul la catedră. Întortocheat, nu? Da, și Agnes pare singură - singura pe care se poate baza e prietena ei, Lydie (Naomi Ackie). Și o pisică, la un moment dat.
Deși o traumă stă în centrul poveștii, Eva Victor injectează o doză neașteptată de satiră (și umor, vorba TVR-ului pre-revoluționar). Umorul e sec și satira e neagră, o combinație care îi poate pune pe unii pe gânduri, iar pe alții pe fugă. Rezultatul e inovator: o adevărată reinventare a genului într-o cheie originală post-Me Too, cu o notă de degajare și chiar grație.
Nu prea se mai fac filme precum Sorry, Baby - filme care să dureze 103 minute, și anume... Un film mic, dar nu nevolnic - pruncul (i)legitim și ireverențios al lui Fleabag și Frances Ha.