Prolog
În calitatea mea de om de teatru, pasionat de tehnologie, voiam demult să ajung la festivalul care a intrat în patrimoniul UNESCO și care încă din 1979 a pus orașul Linz pe harta lumii digitale și a tehnologiilor avansate. Prin urmare, când am primit vestea că pot reprezenta Convenția Teatrelor Europene la acest prestigios festival și să particip la o mulțime de conferințe și întâlniri punctuale despre utilizarea acestor tehnologii și noi medii in producțiile teatrale, am spus instant "Prezent!" și m-am pregătit intens să petrec cele 5 zile ale Ars Electronica Festival 2025 în cel mai activ și pro-activ mod cu putință. M-am transformat în burețel digital și am absorbit tone de informații mai ceva decât cel mai performant AI. Și nu, NU m-am panicat. Am luat fiecare zi, oră, minut ca pe un dar de la Cel de Sus și m-am bucurat maxim, ca un copil în seara de Ajun!
De la primele lumini proiectate pe fațadele Linz-ului, până la vibrațiile adânci din Deep Space 8K (n.r. un uriaș spațiu de proiecții găzduit de Ars Electronica Center din Linz), ediția 2025 a Ars Electronica a respirat o energie care transformă neliniștea în viziune. Timp de cinci zile (3-7 septembrie), POSTCITY (n.r. fostul centru de distribuție poștală de la Gara Centrală din Linz, principalul loc de desfășurare al festivalului) a redevenit un oraș-laborator în care arta și-a asumat tehnologia nu ca instrument, ci ca partener de scenă, și în care tema ediției, PANIC: yes/no, a fost întrebată și răs-întrebată cu o generozitate spectaculoasă.
Prix Ars Electronica - ceremonia din 4 septembrie 2025
Gala Prix Ars Electronica de la Design Center (4 septembrie) a fost nucleul emoțional al săptămânii: o celebrare a curajului experimental, de la imagine, la sunet și viață artificială. Instalația Requiem for an Exit (realizată de norvegienii Thomas Kvam & Frode Oldereid) a primit mare premiu, Golden Nica (n.r. trofeul este o replică aurită a faimoasei Victoria din Samothrace, denumită, în engleză, Niké of Samothrace) al secțiunii New Animation Art, pentru forța cu care îmbină compoziția vizuală cu discursul istoric. Distincțiile (Award of Distinction) secțiunii au mers către Ito Meikyū (autor: Boris Labbé din Franța) și The Cast of the Invisible (autoare: Lau Wai din Hong Kong).
La secțiunea Artificial Life & Intelligence, Golden Nica a revenit proiectului Guanaquerx, realizat artista argentiniană Paula Gaetano Adi, iar distincțiile au subliniat nuanțele istoriei și ale reprezentării: Anatomy of Non-Fact. Chapter 1: AI Hyperrealism (autoare: poloneza Martyna Marciniak) și XXX Machina (autori: britanicii Erin Robinson și Anthony Frisby).
În Digital Musics & Sound Art, Organism (autori Navid Navab, reprezentând Irlanda și Canada, și Garnet Willis din Canada) a câștigat Golden Nica, în timp ce Bla Blavatar vs Jaap Blonk al olandezului Jonathan Chaim Reus și instalația Mineral Amnesia a româncei Ioana Vreme Moser au primit distincțiile secțiunii, important motiv de bucurie pentru publicul din România.
Expoziția-temă: PANIC - complex, absurd, ominous
Instalată în bunkerul POSTCITY, expoziția-temă curatoriată de Manuela Naveau a pus frica sub lupă, disipând-o în capitole curatoriale care au conectat infrastructuri, biopolitici, ecologie și economie a atenției. În această țesătură, AI Facial Profiling, Levels of Paranoia (instalația realizată de Marta Revuelta - Spania & Elveția - și Laurent Weingart - Elveția) s-a distins ca un performance-dispozitiv care te "măsoară", te clasifică, îți "compune" profilul și te obligă să întrebi: cine are dreptul de a defini cine ești? O lucrare-semn, demonstrând că "panica" poate fi instrumentată - și tocmai de aceea demascată - prin artă.
Platform Europe / STARTS Prize - inciziile necesare
În Platform Europe, STARTS Prize a reunit lucrări care priveau infrastructurile tehnologice prin microscop civic: Sensing Quantum (LAS Art Foundation - Germania) deschide o poartă spre imaginarul cuantic; AI War Cloud Database (Sarah Ciston - US) expune continuitatea civil-militară a IA; The Wild Future Lab Kairos Futura - Kenia) imaginează Nairobi 2045 ca pe o ecologie urbană regenerativă. Un triptic lucid, care transformă anxietatea în alfabet civic.
Deep Space 8K - selecția care respiră
Selecțiile Deep Space 8K au funcționat ca pulsații ale festivalului: intrări scurte, precise, care antrenează retina și auzul în aceeași frază. Printre repere, Entangled Structures (MONOCOLOR) a arătat cum spațiul devine partitură; iar programul Deep Space Selection a rulat de mai multe ori pe zi, cu o curiozitate constantă pentru știință, tehnologie și media art.
Play the Façade again - jocul orașului
Seară de seară, fațada Ars Electronica Center a redevenit un instrument colectiv: cu telefonul propriu conectat la rețeaua dedicată, puteai să controlezi aproximativ 40.000 de LED-uri, să compui lumini, să trimiți sunete peste Dunăre și să "scrii" orașul în timp real. Play the Façade again a actualizat un proiect-icon lansat în 2010, mutând terminalul din spațiul public în palma ta. O experiență de democrație luminoasă, exact în spiritul temei.
STAGED REALITIES - o zi întreagă despre teatru & AI
Conferința STAGED REALITIES a avut loc pe 6 septembrie 2025, a fost construită ca un spectacol în cinci momente (Prolog, trei acte, Epilog) și a reunit practicieni care mută hotarul între scenă și algoritm. De la studiile de caz din ACT I (Heather Knight, Brigitta Muntendorf, Anders Hasmo, Marcus Lobbes, Stefan Kaegi) la orizontul deschis de Epilogul lui Sarah Ellis (RSC), ziua a arătat că întrebările despre calitatea de autor, prezență, credibilitate și tehnică nu sunt obstacole, ci generatoare de limbaj scenic. Un cadru inteligent, curatoriat în parteneriat cu proiectul european ACuTe (Culture Testbeds for Interactivity, Performance and Technology / Platforme de testare culturale pentru interactivitate, performanță și tehnologie), care ca confirmat o dată în plus că teatrul își negociază viitorul în direct.
Ekklesia - VR ca dramaturgie procedurală
Produs de echipa digitală a Staatstheater Augsburg din Danemarca (Benjamin Seuffert, Lukas Joshua Baueregger) pe un text de Robert Rausch, Ekklesia este un studiu VR în care fiecare participant are propriul câmp de joc, propriile decizii, propriul narator. Jocul alunecă gradual într-o succesiune de scene teatrale, iar dramaturgia ia forma unei rețele de cauzalități. Un "teatru-în-motor", în care avatarul spectatorului devine dispozitiv scenic.
The Oracle: Ritual for the Future - un ritual pentru corpul augmentat
Victorine van Alphen (Brave New Human) și echipa IDLab din Țările de Jos au propus o performanță imersivă și poetică despre relația om-corp-IA. The Oracle: Ritual for the Future leagă senzorialul de sistemic și invită la o negociere intimă a temelor grele (cenzură, moarte, ireversibil). Un "ritual" fin calibrat, care vindecă anxietatea prin încetinire și ascultare.
White Hunger - distopie carnală, cu proiecții "tăioase"
Versiunea specială pentru Ars Electronica a spectacolului White Hunger / Nälkävuosi a finlandezilor de la Oulu Theatre (după romanul lui Aki Ollikainen) a mixat iluzia adâncimii, video-mappingul cu estetică de joc video și un spirit carnavalesc distopic. Textura vizuală a devenit partitură scenică, iar povestea, o demonstrație despre reziliență, fragilitatea comunității și nevoia de opoziție.
Big Concert Night & "Der Kaiser von Atlantis" - când memoria devine scenă
Noaptea marelui concert din Hala Trenurilor, de pe 5 septembrie 2025, a avut în prim-plan Filarmonica din Brno, sub bagheta lui Dennis Russell Davies, și a inclus o nouă producție a operei Der Kaiser von Atlantis, compusă de Viktor Ullmann, pe un libret Peter Kien, în ghetoul Theresienstadt în 1943. O seară-manifest despre rezistență artistică și responsabilitatea memoriei, între muzică, vizual și text. Programul a inclus și opusul Kammermusik nr. 1 al lui Paul Hindemith.
Urban Pulse - concertul în aer liber care face întregul oraș să vibreze la unison
Linzer Klangwolke 25: Urban Pulse a scos muzica în peisajul Dunării. Un program pentru public larg, la intersecția dintre sound design, electronică și orchestrare urbană, cu acces liber, întâmplată pe malurile fluviului, a transformat noaptea într-un ritm comun, vizibil & audibil până departe. Acel tip de "respirație" colectivă pe care numai Linz-ul știe să o compună.
Epilog
Ars Electronica 2025 a demonstrat că "panică" nu înseamnă blocaj, ci combustibil artistic. De la Golden Nicas la instalații critice, de la conferințe-spectacol la ritualuri imersive, festivalul a dat formă unui alfabet al neliniștii productive: lumină, sunet, corp, cod. Linz și-a onorat din nou reputația - nu doar ca loc de prezentare, ci ca spațiu în care arta scrie, în timp real, noi forme de a fi împreună.