My Summer of Love - Dragoste de-o vară

 Fişă tehnică:

Cu: Natalie Press, Emily Blunt, Paddy Considine
Regie: Pawel Pawlikowski
Scenariu: Pawel Pawlikowski, în colaborare cu Michael Wynne, bazat pe un roman de Helen Cross
Muzica: Alison Goldfrapp, Will Gregory

Producţie: Take Partnerships (Apocalypso Picture), prezentată de BBC Films, The Film Consortium şi Baker Street, în colaborare U.K. Film Council.
Film prezentat de Focus Features.


 Sinopsis:

My Summer of Love este cea mai ameţitoare şi mai ciudată poveste de dragoste a acestui an. Pawel Pawlikowski, premiatul regizor al filmului Last Resort, revine cu o poveste despre obsesie şi decepţie şi despre lupta pentru dragoste şi credinţă într-o lume în care ambele par imposibile. My Summer of Love a câştigat cel mai important premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Edinburgh şi a cucerit publicul Festivalului Internaţional de Film de la Toronto. Povestea pasionată, ciudată şi misterioasă beneficiază de impresionantele interpretări ale celor două actriţe principale, ambele debutante în lungmetraj.

Filmul prezintă cu intensitate efectele emoţionale şi fizice pe care două fete le resimt într-o vară. Mona (interpretată de Natalie Press), în spatele unui exterior ţepos, ascunde o inteligenţă neexploatată şi o aspiraţie pentru ceva care să depăşească monotonia vieţii cotidiene. Tamsin (Emily Blunt) este educată, răsfăţată şi cinică. Având în vedere că sunt complet diferite, la început fiecare este precaută în ceea ce priveşte deosebirile faţă de cealaltă, dar această răceală se transformă repede în fascinaţie, amuzament şi atracţie reciprocă.

Cel care adaugă un plus de dezechilibru este fratele mai mare al Monei, Phil (Paddy Considine), care a înlocuit trecutul de delincvent cu fervoarea religioasă - pe care încearcă să o impună şi surorii sale. În timp ce mântuirea lui Phil se materializează în religie, mântuirea Monei se materializează în persoana lui Tamsin.

Această frumuseţe răsfăţată, cu o educaţie aleasă, apare în faţa Monei călare pe un cal, într-o zi toridă de vară. Fascinaţia se naşte instantaneu şi este reciprocă. Tamsin îi adresează Monei o invitaţie la ea acasă. Mona nu îl mai recunoaşte pe fratele ei deloc, ea îl crede un şarlatan şi se simte abandonată. Rugăciunile de salvare spirituală rostite de Phil pentru ea îi adâncesc şi mai mult sentimentul de izolare.

Renaşterea spirituală a lui Phil ia amploare, iar Mona îşi caută propria salvare alături de Tamsin. Fascinaţia de la început se transformă în sentimente mai intense. Aceste sentimente aprinse se transformă în dragoste adevărată. Purtate de val, cele două fete se sărută tandru şi pasional.

Mona, totuşi, simte extazul în propriul său fel. Tamsin îi spune Monei: "Nu trebuie să ne despărţim vreodată"... dar poate avea Mona încredere în ea? Bineînţeles că lucrurile evoluează, Phil eşuează în încercarea de salva sufletul Monei şi pe al său, ies la lumină şi minciunile spuse de Tamsin, Mona sfârşeşte prin a se elibera, violent, de Tamsin, de dorinţa lor reciprocă de a căpăta libertate, distracţie şi companie. Vara idilică se sfârşeşte.


 Despre realizarea filmului:

My Summer of Love a avut premiera în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Edinburgh din 2004, unde a câştigat marele premiu (Premiul Michael Powell pentru Cel mai bun film britanic de lung metraj) înainte de a deveni unul dintre descoperirile Festivalului Internaţional de Film de la Toronto din 2004. Ulterior, filmul, realizatorii lui şi actorii au fost nominalizaţi la o serie întreagă de premii cinematografice britanice.

"Cele două eroine din My Summer of Love nu puteau fi mai diferite", spune Pawel. "Dar aceste nenumărate deosebiri le fascinează pe amândouă şi le atrage una către cealaltă. Fiecare din ele proiectează diverse lucruri asupra celeilalte şi fiecare o înşeală pe cealaltă."

"Un film cu care ne putem mândri", declară Natalie Press.

Cu un dosar de 37 de pagini pentru filmări (şi un scenariu mai puţin obişnuit), filmările au durat cinci săptămâni, în West Yorkshire, în vara cea mai toridă din ultimii 50 de ani. Paddy povesteşte: "erau unii care îi ofereau lui Pawel mai mulţi bani pentru a merge să filmeze în altă parte a ţării, dar el nici nu a vrut să audă." El avea viziunea clară a filmului, simţea că nu se poate muta din acele locaţii pe care le găsise, bugetul a fost ajustat în consecinţă, astfel ca Pawlikowski să poată filma unde dorea. "Pariul a fost câştigat, fiind binecuvântaţi cu acest soare extraordinar de vară, care la ajutat pe Pawel să obţină imaginea pe care o căuta - făcând Anglia să pară un loc cu totul diferit." (producătoarea Tanya Seghatchian).

Producătorul Christopher Collins adaugă: "Pawel este interesat cu adevărat să descopere anumite adevăruri despre existenţa umană, lucru care transpare foarte clar din filmele lui. În special metoda sa de lucru este unică. Cei care îi finanţează munca, cum ar fi BBC Films, trebuie să aibă încredere în el, întrucât este foarte greu să ştii exact ce vrea el să realizeze."

Căutarea celor două actriţe pentru rolurile principale a durat opt luni, timp în care au dat probe mii de fete prin şcoli, colegii, grupuri de actori şi castinguri. Când Natalie Press a fost pusă alături de Emily Blunt, Pawel a simţit că a găsit combinaţia perfectă.

Regizorul a lucrat foarte mult cu cele două debutante în film şi cu Paddy, începând de la seminariile de pregătire până la repetiţii şi la filmări. "Pawel trebuie să aducă filmul în forma lui cea mai pură. Ce îmi place la el este că urăşte notele false", remarcă Paddy. Emily completează, spunând: "Pawel miroase prefăcătoria mai bine decât oricine! El ştie când «joci» şi când nu. El generează momente extraordinare, abordându-le din plin."



  Întrebări şi răspunsuri cu Pawel Pawlikowski

Î: Vorbiţi-ne de materialul din care v-aţi inspirat pentru My Summer of Love...
R: Filmul este inspirat din romanul My Summer of Love - de Helen Cross. Genul meu de personaj este Mona - cinic, liric, vesel, imprevizibil, mereu în conflict cu lumea şi cu ea însăşi. O altă sursă importantă de inspiraţie a fost întâlnirea din 1987 cu Creştinii Renăscuţi, pe când filmam un documentar în Lancashire.

Î: Dar cât de mult se bazează scenariul în sine pe roman?
R: Am păstrat în special personajele celor două fete. Cartea dezvăluia o lume mult mai aglomerată, mai populată, cu o mulţime de "personaje": membrii familiei, un pedofil, mineri în grevă, chiar şi un criminal în serie. În film nu am păstrat nimic din toate acestea... Lumea din filmul nostru este mult mai simplă, aproape un pic abstractă. Am vrut să spun povestea prin imagini şi să creez un cadru atemporal şi elementar, un cadru în care genul de emoţii care mă interesează pe mine pot apărea, unde cineva se poate uita în ochii altcuiva şi să devină obsedat. Filmele acelea aşa-zis "extrem de realiste", care pretind că prezintă Anglia contemporană sau tineretul contemporan - nu prea mă interesează.

Î: Cum a evoluat şirul narativ al filmului?
R: În centru s-a aflat această relaţie obsesivă, cu multe feţe, dintre cele două fete, după care l-am introdus şi pe personajul lui Phil, fratele Monei, care devenise foarte credincios şi care căuta să se salveze în acest mod. Fratele şi sora simt nevoia să se contopească cu ceva mai puternic decât ei - dar sfârşesc prin a fi unul contra celuilalt. Ştiţi, eu nu sunt britanic, iar personajele care se află în capul meu nu sunt neapărat din Marea Britanie. Dacă aş avea control total, aş face probabil filme în polonă sau rusă, dar acest lucru nu este posibil, aşa că eu caut personaje şi poveşti în lumea vorbitoare de limbă engleză, care ar putea să mă inspire. Nu este uşor. În Anglia, oamenii sunt foarte conştienţi de sine. Ei îşi "cunosc locul" încă de foarte devreme şi au tendinţa de a se ascunde în spatele unui comportament standard sau de a se proteja cu această atitudine ironică. Aici, orice urmă de pasiune sau de angajament ar părea ridicolă.

Î: Cum v-aţi decis asupra distribuţiei?
R: Paddy Considine a fost extraordinar în Last Resort, o adevărată descoperire. Mi-a făcut plăcere să lucrez alături de el la acel film. Dar am simţit că mai sunt lucruri de explorat la el. Când mi-a venit ideea personajului Paddy, fratele Monei convertit la creştinism, m-am gândit imediat la el.

Căutând-o pe Mona, am petrecut câteva luni audiind tinere actriţe necunoscute şi neprofesioniste. Era o sarcină grea. În plus, mi-am dat seama că, din cauza sentimentelor brute şi a conţinutului erotic al filmului, nu puteam distribui o actriţă neprofesionistă, cu atât mai puţin la vârsta respectivă.

Apoi am întâlnit-o pe Natalie Press. S-a remarcat imediat. Are spirit, dar şi un soi de forţă interioară şi o intensitate, o faţă extraordinară şi o flexibilitate deosebită. Am făcut câteva scene de probă şi a fost extraordinară; întotdeauna extravagantă, inventivă şi surprinzătoare. Am ştiut că ne-am găsit eroina.

A durat mult să o găsim şi pe fata care să joace rolul lui Tamsin. Anglia pare să producă o mulţime de fete ce pot juca roluri aristocratice, dar eu aveam nevoie de o persoană destul de originală, complicată şi complexă într-un mod interesant. La audiţii s-au prezentat multe tinere actriţe - chiar şi unele destul de celebre - dar nimeni nu s-a evidenţiat. Am vrut şi actori neprofesionişti şi am cutreierat prin şcoli publice, dar, din nou, era evident că nu puteam aduce actriţele neprofesioniste la nivelul la care mă gândisem eu.

Atunci, Emily Blunt şi-a făcut apariţia, ochii ei aveau ceva izbitor şi foarte viu. Erau plini de neastâmpăr şi ascundeau întotdeauna ceva. Avea energie, o minte iute şi o teatralitate care i se potriveau lui Tamsin. Ea putea afişa cu uşurinţă atât o imagine de aristocrată, cât şi o expresie pragmatică, nu străină de lumea aceasta.

Când cele două actriţe s-au întâlnit, a fost un fel de scânteie, de atracţie a contrariilor. Arătau bine împreună şi se mişcau bine ca pereche.

Î: Cum aţi cultivat în continuare atracţia dintre actriţe, dar şi calităţile individuale ale acestora, după ce le-aţi distribuit în roluri?
R: Din experienţă ştiu că nu există o formulă universală pentru a lucra cu actorii. Fiecare actor e diferit şi trebuie să găseşti cele mai potrivite metode de a lucra cu fiecare. Important este ca ei să îmi ofere mie ceva de la care să pornesc şi să aibă încredere în mine. Oamenii vorbesc despre cât de natural joacă actorii în filmele mele, cât de "veridice" sunt personajele, dar, ca să fiu sincer, pe mine nu mă interesează jocul de scenă natural. Desigur, trebuie să evităm notele false şi expunerile stridente - este de la sine înţeles - dar ceea ce vreau eu să văd pe ecran sunt oameni expresivi şi originali, în situaţii care nu sunt în totalitate previzibile. Prin "joc natural" oamenii înţeleg adesea personaje care să tremure din tot corpul de emoţie, sau care să strige şi să se înjure unul pe altul. Acest fel de naturalism este uşor de obţinut.

Î: Împreună cu Paddy, aţi studiat Creştinismul Renăscut?
R: Da. Ai ocazia să întâlneşti nişte oameni cu adevărat interesanţi, cu poveşti personale foarte dramatice, cu schimbări radicale şi alegeri existenţiale. Ne-am împrietenit cu un creştin renăscut care avusese o viaţă destul de periculoasă - un delincvent periculos, impulsiv. El a fost salvat de religia creştină şi s-a împăcat cu lumea, devenind foarte bun şi foarte liniştit. A fost o sursă de inspiraţie pentru noi.

Î: Cum influenţează stilul dumneavoastră de a regiza alegerea colaboratorilor de creaţie?
R: Îmi place să lucrez cu oameni deschişi la minte şi îndrăzneţi, oameni care nu sunt doar bine pregătiţi, ci care se pot şi entuziasma şi cu care poţi iniţia un soi de dans. Căci ceea ce fac eu nu este chiar o metodă de lucru obişnuită, unde există un scenariu şi fiecare îşi vede de treaba lui. Directorul de imagine, Ryszard Lenczewski, a jucat un rol important în realizarea filmului My Summer of Love. Am lucrat împreună la Last Resort, este un bun prieten de-al meu şi un spirit asemănător.... El ştie că mie îmi place să spun povestea prin imagini, că sunt obsedat de cadru şi de chipul uman, de aceea îi place să lucreze cu mine. Ne potrivim unul cu celălalt.... Atunci când ne certăm - şi de obicei, ne certăm în limba polonă - nu este ceva personal şi este întotdeauna în interesul filmului.

Producătorii mei, Tanya Seghatchian şi Christopher Collins, sunt înţelegători în privinţa modului meu de lucru şi sunt destul de deschişi la minte astfel încât să se lase purtaţi de val atunci când eu mă răzgândesc. Nu îşi pierd încrederea în mine şi se completează reciproc. Este combinaţia ideală.

Î: Cum aţi ales ca locaţie pentru filmări zona de vest a Yorkshire-ului?
R: Eram în căutare de locuri - în special locuri unde am fi putut obţine şi subvenţii - dar tot timpul am avut o senzaţie care nu îmi dădea pace, că acest colţ din regiunea de vest a Yorkshire era locul potrivit. Mai făcusem un film înainte în acea zonă şi mereu a fost ceva care mă chema înapoi aici.

Am vrut să filmez acest peisaj tipic britanic într-un alt mod. Din cauza luminii pe care o poţi găsi în Marea Britanie, majoritatea filmelor prezintă peisajele în nuanţe de verde, maro şi gri. Eu doream culori puternice, saturate - nu semi-tonuri - şi un cadru puternic unde să creez o nouă lume, nu în întregime reală.

Este ceva ambiguu în legătură cu acel peisaj - amestecul de decădere post-industrială şi de goliciune şi o frumuseţe elementară, stricată de strădania oamenilor şi de zelul lor. Este frumos, dar într-un fel tulburător - exact cum vroiam să fie şi filmul nostru.

Cu câteva secole în urmă, era un loc unde se desfăşurau războaie religioase şi vânători de vrăjitoare, o linie de demarcaţie între lumi şi sistemele de credinţă, şi acest lucru a lăsat urme. Regiunea vestică din Yorkshire este cunoscută ca fiind cea mai ploioasă şi cea mai depresivă zonă din Marea Britanie, astfel că era un gest nebunesc din partea noastră să vrem să filmăm vara acolo. Dar am avut noroc.

Î: Deşi anotimpul este caracteristic, perioada anului nu este.
R: Exact; am făcut tot felul de încercări de a ieşi din lumea contemporană, unde - să fim realişti, pasiunea, imaginaţia, sentimentele sunt greu de conceput. Presupun că şi eu trăiesc într-o stare de negare; nu vreau să accept că lumea este aşa cum este în aceste momente. Aşa că, da, am înlăturat tot ce înseamnă viaţă contemporană, am îndepărtat aglomeraţia vizuală, informaţiile, zgomotul, muzica de proastă calitate - chiar există nişte formaţii foarte proaste...

Î: Dar Goldfrapp nu se numără printre aceste formaţii. Cum aţi decis să creeze ei coloana sonoră a filmului?
R: În timpul montajului, cineva mi-a pus [albumul lor] Felt Mountain şi mi-a plăcut foarte mult. Era melodios, dar oarecum disonant şi deranjant. Exact ca şi filmul nostru. Am pus una dintre melodii pe fundalului unei scene terminate şi am simţit că este acolo unde trebuie. Atunci când i-am întâlnit, Goldfrapp au fost extraordinari. Colaborarea noastră a fost foarte organică. Am fost surprins că nu sunt deloc preţioşi. Adesea, cântăreţii cunoscuţi cam au o astfel de atitudine: "Asta e coloana sonoră. Îţi convine sau nu." Ei erau deschişi la schimbări şi să încerce lucruri noi.

Î: Să revenim la perioada de timp, sau la absenţa acesteia...
R: Noi am dorit să nu poată fi identificată nici o epocă, am vrut ca lucrurile să pară atemporale. Am ales locaţiile şi maşinile - şi nu au fost decât două maşini - cu mare atenţie. Şi am vrut să creăm scenele într-un mod care să nu fie prea izbitor; simple, compoziţii cu un aer de atemporalitate - un deal, o casă, un cal, un copac, o maşină.

Î: Aţi spus că trăiţi în negare...
R: Să fim sinceri, Anglia din zilele noastre şi lumea zilelor noastre nu prea sunt surse de inspiraţie. Consideraţiile financiare au depăşit orice alt sistem de valori, iar vieţile noastre sunt definite la exterior de stilul de viaţă, de imagine, de aparenţă. Cum reuşim să scăpăm de toate aceste lucruri în cinematografie? Cum găsim personaje - şi actori care să le interpreteze - care nu sunt acaparaţi de această civilizaţie? Acesta este unul dintre motivele pentru care am făcut acest film şi pentru care fac filme în general. Vreau să trec dincolo de clipa prezentă, să redescopăr ceva autentic, să imortalizez oameni care într-un fel sunt unici - care nu şi-au pierdut capacitatea de a dori.

Scopul îl reprezintă salvarea unei anumite imagini a umanităţii; revendicarea unor teritorii acaparate de banalitatea şi de materialismul care ne înconjoară, dar şi de credinţa denaturată, mizantropică a fundamentaliştilor de toate convingerile.

Î: Deci, ce vă atrage cel mai mult la filmele narative, întrucât dumneavoastră aţi început prin a realiza documentare?
R: Saltul la ficţiune nu a fost atât de brusc. Realizarea unui film înseamnă să creezi o lume prin imagine, montaj şi prin sunet. Este vorba de găsirea unor personaje, care sunt într-un fel sui generis şi a unor peisaje care trimit cu gândul la ceva. Partea amuzantă - atât la realizarea documentarelor cât şi a filmelor de ficţiune - este explorarea. Să afli lucruri despre oameni, să pătrunzi în esenţa unui lucru şi să găseşti sursa pentru a face un film.


 Despre distribuţie

Natalie Press (Mona)
Pentru debutul său în lung metraj în My Summer of Love, Natalie Press a primit o nominalizare la premiul pentru Cea mai bună actriţă la British Independent Film Awards, dar şi o nominalizare la premiul pentru Cea mai bună actriţă britanică şi Cea mai bună speranţă britanică la London Film Critics' Circle precum şi o nominalizare la premiul pentru Cea mai bună speranţă la Evening Standard Film Awards.

Emily Blunt (Tamsin)
Emily Blunt a primit o nominalizare pentru Cea mai promiţătoare speranţă la British Independent Film Awards, dar şi o nominalizare pentru Cea mai bună speranţă la London Film Critics' Circle Awards pentru debutul în filmul de lung metraj My Summer of Love.

Paddy Considine (Phil)
Pentru rolul jucat în My Summer of Love, Paddy Considine a fost nominalizat pentru Cel mai bun actor într-un rol secundar la British Independent Film Awards.


 Despre realizatorii filmului

Pawel Pawlikowski (Regizor/scenarist)
În ianuarie 2005, Pawel Pawlikowski a fost pe lista de 10 Regizori de urmărit întocmită de Daily Variety. Ultimul său lung metraj ca scenarist/regizor, Last Resort, i-a adus, la premiile BAFTA, premiul Carl Foreman pentru Cel mai promiţător debut. Filmul a câştigat şi cel mai important premiu al Festivalului Internaţional de film de la Edinburgh - ca şi My Summer of Love patru ani mai târziu.

Tanya Seghatchian (Producător)
Tanya Seghatchian este parteneră cu scenaristul / regizorul Pawel Pawlikowski la Apocalypso Pictures; My Summer of Love este primul film de lung metraj al companiei.
A fost prima care a realizat potenţialul cinematografic al seriei Harry Potter scrise de J.K. Rowling, Tanya dezvoltând franciza. Ea a co-produs primele două super succese din serie, Harry Potter and the Philosopher's Stone şi Harry Potter and the Chamber of Secrets, ambele regizate de Chris Columbus. De atunci a fost producător executiv la cel de-al treilea şi cel de-al patrulea film din serie.

Christopher Collins (Producător)
Christopher Collins a mai colaborat cu Pawel Pawlikowski şi la realizarea filmului Last Resort, un film premiat, la care a fost producător asociat. Inclusiv prin proiectele lui cu Pawel, Christopher a făcut parte din echipa de creaţie a câtorva filme importante de lung metraj, independente, realizate în Marea Britanie în ultimii ani. În calitate de producător executiv în cadrul Institutului de Film Britanic, el s-a ocupat de filmul lui John Maybury, Love is the Devil, şi de filmul lui Carine Adler, Under the Skin, care a fost filmul de lansare pentru Samantha Morton. Apoi a fost producătorul de linie pentru filmul lui Jasmin Dizdar, Beautiful People, care a câştigat premiul Un Certain Regard la Festivalul Internaţional de la Cannes.

A fost producătorul filmului lui Francesca Joseph, Tomorrow La Scala!, care a fost lansat în cadrul Festivalului Internaţional de la Cannes şi a fost nominalizat ulterior la premiile BAFTA şi RTS; şi a fost producător-asociat la filmul lui Emily Young, Kiss of Life, care a fost prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de la Cannes şi care i-a adus regizorului/scenarist Premiul Carl Foreman BAFTA pentru Cel mai promiţător debutant

Alison Goldfrapp şi Will Gregory (Muzică)
Cei doi muzicieni formează trupa Goldfrapp. Albumul lor de debut, Felt Mountain, a fost foarte apreciat încă de la lansare în toamna anului 2000, a obţinut Discul de aur în Marea Britanie şi a fost nominalizat pentru prestigiosul Mercury Music Prize. Cel de-al doilea album Goldfrapp, Black Cherry, a apărut în 2003, a obţinut de asemenea Discul de aur şi o nominalizare la premiul pentru Cel mai bun dance britanic la Brit Awards, dar şi un premiu Ivor Novello pentru piesa Strict Machine.

Au câştigat un MTV Web Award la European Music Awards la Edinburgh în 2003, şi au concertat cu casa închisă în toată Europa, în Statele Unite, Australia şi în Japonia. În plus faţă de muzica originală a celor doi, My Summer of Love mai include, de pe albumul lor de debut, piesa Lovely Head.