Inspirându-se din producția hollywoodiană, regizorul Andrei Huțuleac, folosind o adaptare a textului realizată împreună cu Corina Moise, construiește o montare cu o notă de autentic, o joacă "de-a filmul", "de-a filmarea", îmbinând mijloace de expresie cinematografică cu cele de expresie teatrală, reușind atât o valorizare a substanței textului, cât și a celor care îl rostesc. Atmosfera de western romantic, cu parfum de Hollywood, poate fi descifrată încă de la vederea afișului spectacolului, afiș conceput de actrița Blanca Doba. Scena devine platoul de filmare al "Studiourilor TMF", cu o intrare originală a actorilor în personaje, cu forfota mașiniștilor și a cabinierelor, deveniți angajați ai platoului de filmare, care pregătesc decorul, retușează machiajul, aduc recuzita, cu operatori și bineînțeles cu clapeta de film, și celebrul - "Acțiune!". Spațiul de joc inventat de scenografa Maria Nicola este așadar cel al unui platou de filmare, cu elemente de decor ușor de manevrat, manevre care uneori au tente de umor, elemente minimaliste, cu un puternic efect sugestiv.
Povestea celor din familia Curry, care locuiesc într-o zonă rurală și care se luptă nu numai cu seceta, dar și cu uscăciunea din existența lor, o are în centru pe Lizzie Curry, o tânără inteligentă, dar rece și independentă, care se consideră "ștearsă" și nepricepută în relațiile cu sexul opus. Apariția lui Starbuck, un individ misterios, carismatic, un fel de visător, care susține că poate aduce ploaia în schimbul unei sume de bani, le răvășește traiul de zi cu zi. Starbuck le oferă speranțe și încredere nu numai în viitor, ci și în ei înșiși. Le arată puterea credinței în ceva, a speranței, a iubirii și a acceptării de sine, nevoia de vis și de visare, încrederea și mai ales curajul de a fi adevărați.
Așa cum ne-a obișnuit, Andrei Huțuleac își alege distribuția cea mai potrivită, având harul de a știi cum să lucreze cu actorii, ghidându-i spre o virtuozitate a jocului, inventiv și nuanțat. Tânărul Teofil Memelis, cea mai nouă achiziție a trupei brăilene, în rolul personajului principal, Bill Starbuck, fiind la primul rol de asemenea anvergură, își relevă valențele scenice construind cu farmec și aplomb un personaj vulcanic, carismatic, riguros dozat. Inevitabilele mici stângăcii se vor atenua în timp, prin acumularea experienței scenice. Ileana Ursu (Lizzie Curry) figurează cu naturalețe și dezinvoltură pe tânăra sinceră, lipsită de încredere în sine, care își descoperă valoarea personală gradat, actrița uzând din plin de sensibilitatea și capacitatea ei de a emoționa. Harry Curry, tatăl proprietar de fermă, puternic ancorat în realitate, autoritar și protectiv totodată, este figurat de Valentin Terente cu siguranța actorului experimentat, conturându-și personajul cu alternanțe de ritm, cu subtilitate a jocului și o doză de umor, reliefând balansul personajului între luciditate și iluzionare. Ciprian Chiricheș în Noah Curry, fratele cel mare excesiv de corect, cu asprime a sincerității, protectiv, dar cu brutalitate, construiește printr-o interpretare fertilă a partiturii, dozând inspirat energia conflictuală, agresivitatea lui Noah. File, timidul ajutor de șerif, complexat de secrete, privind căsătoria sa anterioară, este interpretat cu minuțiozitate de Sever Bârzan (care este și operator pe platoul de filmare), actorul reușind să redea coerent atracția pe care File o simte pentru Lizzie și frământarea, incapacitatea lui de a o exterioriza. Marcel Turcoianu (Șeriful Thomas) este convingător în reprezentantul legii, corect și rațional, dar empatic totodată. Blanca Doba realizează un excelent travesti în Jim Curry, construind bine nuanțat un simpatic adolescent, care deși nu se desparte de avionul de jucărie, clocotește de masculinitate, un copil deja bărbat, în toată puterea cuvântului.
O notă specială are muzica spectacolului, despre care actorul Sever Bârzan a precizat: "Regizorul Andrei Huțuleac mi-a lansat provocarea de a compune muzica spectacolului Omul care aduce ploaia. Am acceptat-o "în orb". Compun muzică de aproape 20 de ani și am semnat multe coloane sonore pentru spectacole, printre care Noaptea lui Helver de la Teatrul Național București, Uzina Artiștilor de la Teatrul Municipal Bacovia, sau Nunta lui Decebal de la Teatrelli, însă niciodată nu am avut contact direct cu genul de muzică specific producțiilor western. Aveam ca referințe în muzică de film, pe Ennio Morricone și pe Elmer Bernstein, iar pentru muzica din genul country, pe Willy Nelson și Johnny Cash. Și precum The RZA de la Wu Tang Clan (unul dintre compozitorii mei preferați), alături de Ciprian Chiricheș și de Teofil Memelis, colegii din Omul care aduce ploaia, am luat fiecare scenă în parte și am început să o mobilăm împreună. Am trasat schița, am făcut scheletul, am stabilit direcția și împreună am colorat texturile acustice, am adăugat armoniile și liniile melodice. Ciprian a improvizat la muzicuță, ocarină și voce, Teofil la chitară acustică, electrică și bas, iar eu la tastatură, voce și clapă. Trei teme muzicale ale acestei coloane sonore se găsesc deja pe YouTube. Artwork-ul grafic este semnat de Blanca Doba. Așadar, coloana sonoră a spectacolului Omul care aduce ploaia este o compoziție 100% originală, semnată de mine, de Ciprian Chiricheș și de Teofil Memelis."
Echipa, regizor - scenograf - actori, a conceput un spectacol de succes, în care personajele își trăiesc propriul vis, atins sau nu, în final, în care fiecare încearcă "să prindă în mână un fulger", "călărind prin curcubeu", aflând că pot visa, dar cu măsură, iar uneori numele pe care ți-l poți alege, poate fi doar pentru o noapte, pentru un timp.
