Madam Trump arată totuși bine. Măcar pe peliculă. Nici nu-ți vine să spui că ar fi cam "căloasă", după ce-l vezi pe fiu-său, beizadea Trump, de-i mai zice și Barron. Și care a fost desemnat pentru un rol directorial în noua entitate TikTok din Statele Unite. Inteligentizare, nu glumă. Păi, nu? Famelie mare... remunerație și mai mare. După bugetul SUA.
Deci, madam Trump se exhibă, prețios și pretențios, în producția encomiastică, tocmită de un regizor mediocru (Brett Ratner) de filmulețe comerciale, made in Hollywood. Dar care fusese tras pe dreapta, în 2017, după ce niște curviștine (pardon, starlete!) l-au turnat pe goarna Me Too pentru că s-ar cam fi dat la respectivele îngerițe. Acum, cu această comandă politică, s-a scos și a revenit ca "director" pe un generic de film. Recuperat, recondiționat și refolosit, băiatul cel șturlubatic se chinuie să scoată din madam Trump un fel de Statuia Libertății pe două picioare, cu forță dar fără torță.
Parvenită din ceva manechin - de-i zice, acum, "model" - muierea lui Trump se ține bine, chiar dacă cu eforturi vizibile, pe tocurile unor pantofi scumpi (asortați la pardoseala palatului din Florida!), zâmbește standard și pretinde (adică se laudă) că, în umbra "astrului conjugal", dumneaei ar purta de grijă nu doar Americii, ci și lumii întregi. Ca să vezi...
Timp de aproape 100 de minute, pelicula care o preaslăvește bate apa-n piuă - ba prin saloane, ba prin avioane sau incinte de sărbătorire a realesului. Zâmbete stas, vorbe (scrise de scenarist și rostite de amica A.I., că-i mai simplu și mai fals) din care nu reții nimic. Fuduleală cât încape, o celebră rochie fără cusături (!!) făcută de un croitoraș franțuz care o îmbracă de vreo 20 de ani și de care se arată apropiată și încântată, un fel de Camil Roguski al ceaușeștilor. Și iar importanța momentelor unice, și iar înșfăcată de mânuță și plimbată prin Univers de consortul pe care nu-l mai încape același Univers... Ai zice că te doboară fericirea perfectă, made in America; asta dacă n-ar fi pârdalnicile de încălțări care-i dau evidente bătăi de cap celei ce pare a fi fost și ajuns o nouă Cenușăreasă, de picioare, de... naiba mai știe ce; căci problema e tratată de domnul regizor cu insistență leit motiv-ațională - cam în aceeași subtilă manieră în care tratase colegul Sergiu Nicolaescu, tot într-un fel de documentar, privitul la ceas al lui Ceaușescu-scorniceșteanul-ajuns-târgoviștean. Te pui cu marii cineaști politici?
Dacă e să găsesc o calitate filmului (pentru banii cheltuiți și timpul pierdut), aceasta este introducerea în interioarele private ale Casei Albe (asta înainte de a începe Jupânul să o facă, și pe ea, praf, la a doua descălecare) dar, mai ales, în incinta mega-kitsch-oasă de la Mar-a-Lago, Florida, de te-ntrebi cum poate respira acolo un om normal. Ei, uite că trumpiții respiră - spre nenorocul întregii planete - se umflă-n pene și se filmează. Dacă tot a început așa bine treaba asta cu filmul, de ce n-ar putea urma un serial de ciné-vérité-uri, așa cum era cel cu amorul conjugal dintre "al nostru" Irinel Columbeanu și actuala madam Pink?