Pentru această analiză am ales fragmentul ce începe în baie, cu o discuție între Ruby și Dionna, cea din urmă cerându-i sfaturi pentru o relație sexuală împlinită celeilalte, și se termină cu Dionna plecând să stea în casa tatălui ei, lăsându-l în urmă pe Vinny în urma unei dispute aprinse, tocmai pentru a sublinia rapida degradare a legăturii dintre cei doi soți (fragmentul durează aproximativ un sfert de oră).
Conversația dintre cele două fete din prima scenă aleasă este acompaniată de o muzică instrumentală, suavă, de tipul celor din fundalul discursurilor motivaționale pline de pozitivism. În contrast, Ruby, care are rolul de consilier în această scenă, nu debordează de optimism, ci dimpotrivă. Inițial are o atitudine defensivă, crezând că este acuzată de complicitate la adulter din cauza stigmatului de femeie ușoară pe care îl poartă, apoi îi mărturisește direct frumoasei soții că prima regulă pentru o viață sexuală fericită este să nu fii căsătorit. Montajul are un ritm lent, determinat de muzică, iar tăieturile intercalează planuri în care apar amândouă cu prim-planuri sau cadre filmate peste umăr.
În următoarea scenă, Dionna și Vinny ajung la CBGB, localul în care urmează să concerteze Ritchie și Ruby, împreună cu noua lor trupă. Cei doi invitați sunt sceptici cu privire la local, preconcepțiile (prezente de altfel în aproape fiecare scenă) se fac simțite și aici: punkiștii din public se simt atacați de eleganța și ochii critici ai claselor de sus (reprezentate de frizerul Vinny și soția sa) și îi privesc la rândul lor ca pe o pradă pentru a-i intimida. Un cerc vicios în care oamenii se urăsc pe baza diferențelor dintre ei, care în cele mai multe cazuri explodează în violență (cum se va întâmpla și la finalul acestui film sau în West Side Story). Pe ecran apar când fețele speriate ale protagoniștilor, când expresiile agresive ale publicului de la concert. Sunetul este constituit dintr-un amalgam de voci, huruit de mașini și dialog între cele două personaje.
Scena se schimbă din nou, suntem în interiorul localului de data aceasta, unde concertul a început deja. Încă o dată suntem întâmpinați de un mozaic de zgomote: muzica instrumentelor, zbieretele nefirești ale soliștilor și ovațiile la fel de puternice ale audienței. Suntem martori la o estetică a urâtului în cea mai pură formă. Totul, de la decorul întunecat și înfățișările grotești ale figuranților, până la sunetul asurzitor și inestetic și versurile ce vorbesc despre gunoi, sânge și morți (unul dintre ele fiind chiar "vara aceasta vei muri", o referință deloc subtilă la titlul filmului și odiosul criminal care bântuie străzile orașului) creează o atmosferă aflată în antiteză cu ce era considerat frumos și de bun gust la vremea respectivă: rochiile sclipitoare, muzica disco și fețele fardate. Tăieturile de montaj sunt tot mai dese, în raport cu ritmul alert al melodiei cântate de trupă.
Atenția se întoarce la Dionna și Vinny, care decid să nu participe la concertul prietenilor lor din cauza personajelor dubioase din public și să meargă în schimb la Studio 54, un club în care pot dansa fără grijă și unde pot fi alături de clasele sociale înalte. În această scenă montajul este inexistent, acțiunea se prezintă într-un singur cadru, fără nicio tăietură. Camera urmărește coada care se întinde de la intrarea în club de-a lungul străzii, apoi surprinde cuplul trecând pe lângă oamenii care așteaptă și se întoarce împreună cu el la intrare, unde cei doi încearcă fără succes să se infiltreze. Un alt puzzle de sunete, ale cărui piese sunt vocile mulțimii, muzica disco și clicul aparatelor de fotografiat, ajută la construcția unei atmosfere mai selecte, pe măsura Hollywood-ului (fotograful cu care se întâlnește perechea chiar afirmă făcându-le poză "prima vedetă pe seara aceasta").
Cu ajutorul acestui personaj ajung la Plato's Retreat, un club de swingeri, unde iau droguri și sunt prinși în mijlocul unei orgii. Tăieturile sunt tot mai dese odată cu creșterea în tensiune și intensitate a conflictului. În fundal auzim o piesă care afirmă în mod recurent "toată lumea dansează", acompaniată de gemetele fetelor din cameră, însă de această dată dansul este doar o figură de stil, nici pe departe ceea ce spera Dionna că se va întâmpla în acea seară. Prim-planurile cu el și ea întreținând relații sexuale cu persoane diferite sunt intercalate, cei doi se privesc de parcă nu ar fi niciun alt personaj între ei și astfel își consumă în sfârșit relația amoroasă, un deznodământ care ar fi putut să îi învețe o lecție importantă dacă nu ar fi intervenit gelozia exagerată a lui Vinny, tiparul bărbatului Alpha.
Gelozia lui explodează în mașină pe drumul de întoarcere, moment în care montajul devine cel mai alert. Melodia Dancing Queen a formației ABBA este încă o ironie la adresa dorințelor copilărești ale Dionnei, de a-și petrece serile dansând ca o regină care are alături un rege galant și dedicat întru totul ei. Nu din întâmplare conștientizarea inutilei fantezii la care a visat atâta timp apare pe această piesă. Sunetele sunt din nou în armonie, melodia este însoțită de dialogul aprins al celor doi și de huruitul mașinii, iar pe alocuri se poate auzi câte o palmă sau o ușă de automobil trântită. Cadrele sunt prim-planuri, planuri detalii cu mâinile lor care accentuează gesturile agresive, un bird's-eye-view care surprinde mașina de sus și un plan general luat din față, toate acestea fiind întrepătrunse într-o succesiune rapidă de imagini care culminează cu decizia Dionnei de a-și revendica mașina și a-și lăsa soțul lipsit de loialitate în urmă.
În concluzie, Summer of Sam al lui Spike Lee este foarte ofertant din punct de vedere al sunetului și montajului ce influențează percepția spectatorului asupra filmului și conferă o atmosferă specifică care nu s-ar putea obține prin altă modalitate.