Picătură chinezească made in China - A Chinese Tall Story

A Chinese Tall Story este unul dintre cele mai îngrozitoare filme pe care le-am văzut vreodată. L-aş putea folosi ca instrument de tortură, ca pe un fel de picătură chinezească, că tot e chinezesc. Nu-l poţi povesti pentru că nu înţelegi nimic din poveste; scenografia şi costumele te trimit în toate direcţiile concomitent (The Lord of the Rings, Matrix, Veronica, Harap-Alb); actorii vorbesc şi se strîmbă în chineză, dar replicile sunt dublate în engleza americană de voci care variază de la vocea de desen animat la cea de telefon erotic; kitsch-ul e general: luptătorii galactici se amestecă cu personaje de basm, Toiagul de Aur cu Buddha şi cu nişte gîndaci-scarabei imenşi care atacă tot timpul, cam fără nici un plan.

Tradus la noi prin Destin în umbra demonilor, filmul umflă lista producţiilor asiatice făcute cu bani mulţi pentru uzul unui public al cărui gust estetic îl tot atrofiază, producţii care folosesc aceeaşi reţetă lansată de pe atunci originalul şi deja clasicul Crouching Tiger, Hidden Dragon. Credeam la început că filmul lui Jeff Lau e un fel de Hero (2002, regia Yimou Zhang) sau un fel de Wu ji / The Promise (2005, regia Kaige Chen), dar e mai rău: efectele speciale sunt grosolane şi nici măcar calofilia nu mai există. Cu nimic nu mă încălzeşte faptul că filmul se inspiră dintr-un celebru roman clasic chinez. Nu mai vreau petale de cireş, luptători care zboară prin aer, costume în toate culorile, idile între prinţese şi luptători. Nu mai vreau vechi poveşti chinezeşti făcute pe genunchi.