Eminentul profesor universitar doctor și violonistul Petre Lefterescu, născut la 1 mai 1936, a fost discipol al celebrului pedagog al școlii violonistice românești, Ionel Geantă. A studiat la Conservatorul P.I. Ceaikovski din Moscova. A fost asistent universitar la Conservatorul de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca. Apoi, a funcționat ani îndelungați la Catedra de Muzică de cameră a Conservatorului Ciprian Porumbescu din București, unde a îndrumat multe generații de studenți și masteranzi. A parcurs prin concurs toate treptele didactice academice, până la cea de profesor universitar și a obținut doctoratul în Muzicologie. A fost ales, în anul 1992, în funcția de Rector al Academiei de Muzică din București (actuala Universitate Națională de Muzică).
După anul 1991, Conservatorul Ciprian Porumbescu devenise "Academia de Muzică București", sub mandatul de Rector al compozitorului Nicolae Beloiu [1].
Între anii 1992 și 2000, violonistul Petre Lefterescu, profesor de muzică de cameră și muzician distins, a fost ales și a condus cu competență instituția, schimbându-i numele în Universitatea de Muzică București, după ce reușise să afilieze instituția la Asociația Conservatoarelor din Europa.
În timpul mandatelor sale de Rector, atmosfera de lucru, în prima instituție de învățământ muzical superior din țară, a fost una echilibrată, benefică, în care colegialitatea, amabilitatea și, nu în ultimul rând, menținerea standardelor înalte de profesionalism, au fost obiective realizate din plin.
Ca interpret, violonistul Petre Lefterescu a cultivat o expresivitate sobră, lipsită de artificii inutile și plină de substanță. Iar ca profesor, și vorbesc în calitate de fost discipol al maestrului, și-a transmis cu generozitate, vasta experiență pedagogică și interpretativă, îmbinând tradiția cu modernitatea. A interpretat Sonata a III-a pentru pian și vioară în la minor "în caracter popular românesc", op. 25 într-una din edițiile Festivalului și Concursului Internațional George Enescu. A înregistrat Sonata pentru vioară și pian (1957) de Mansi Barberis, cu pianista Rodica Șuțu.
Maestrul Petre Lefterescu a știut să impună respectul colegilor și studenților, cu eleganță și discreție. Odată cu creșterea numărului de studenți ai Universității, a organizat concursuri de ocupare a posturilor didactice din învățământul superior, prin care a sporit atât cantitativ, cât și calitativ valoarea instituției.
Îmi amintesc bucuria pe care o resimțeam ca student al Conservatorului bucureștean în anii '70, atunci când, la cursul domniei sale de muzică de cameră, maestrul intra cu zâmbetul pe buze. Nu pot uita momentele extraordinare de îndrumare: îmi vine în minte un episod, în care, lucrând Sonata pentru vioară și pian de Claude Debussy, a sugerat și exemplificat un anume sens expresiv al unei fraze muzicale, domnia sa cântând pe rând, atât partitura viorii, cât și pe cea a pianului. Clapele instrumentului răspândeau o transparență incredibilă, pentru a se putea contopi timbral cu sunetele emise de arcușul viorii.
Totodată, Petre Lefterescu a adus însemnate contribuții la pedagogia instrumentului. De pildă, cu privire la elemente de sistematizare în dobândirea deprinderilor instrumentale, maestrul afirma că: "Analiza amănunțită a interpretărilor vii, sau înregistrate, ale marilor artiști, completată cu studiul atent al kinogramelor filmate [2], colaborează la formarea unor reprezentări optime juste și precis determinate, care deschid larg drumul însușirii și automatizării celor mai diferite deprinderi necesare execuției."
Profesorul universitar doctor Petre Lefterescu a publicat o serie de articole de specialitate; amintim doar câteva, precum:
Elemente de sistematizare în dobândirea deprinderilor instrumentale, în volumul 4 - Lucrări de Muzicologie, Conservatorul de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, 1968.
"Convenția Les notes inègales ca normă stilistică și factor semiologic" în revista Akademos nr. 4/2009, Universitatea Națională de Muzică București.
O metodă franceză de interpretare vocală din 1666, articol în revista Akademos nr. 4/2010, Universitatea Națională de Muzică București.
George Manoliu - Exeget al violonisticii enesciene, articol în revista AkadeMusika nr. 2/2011.
Ca violonist, Petre Lefterescu a făcut parte dintre colaboratorii invitați ai formației Collegium Musicum Academicum ai Academiei Naționale de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca. Îmi amintesc cu plăcere de recitalurile maestrului acompaniate de regretata soția a sa, profesor universitar doctor Ogneanca Lefterescu, o clavecinistă erudită.
În cadrul Catedrei de Muzică de cameră a Universității Naționale de Muzică din București, profesorul universitar doctor Petre Lefterescu a pregătit și perfecționat un mare număr de studenți și masteranzi, care au beneficiat de îndrumările sale extrem de valoroase. De asemenea, colegii mai tineri i-au solicitat sprijinul în materie de stilistică muzicală Barocă.
Frumoasa Aniversare a maestrului, organizată de conducerea Universității Naționale de Muzică București a debutat cu imnul academic Gaudeamus Igitur, după care actualul Rector, doamna Profesor universitar doctor Diana Moș a adresat maestrului cîteva cuvinte laudative. Domnia sa a vorbit despre meritele și profesionalismul maestrului, mulțumind că ne-a onorat cu prezența sa. Apoi, i-a înmânat aniversatului o plachetă, în semn de prețuire.
Maestrul, cu modestia sa cunoscută a mulțumit asistenței pentru frumoasa aniversare și a rememorat câteva etape din transformarea Conservatorului în Universitate de Muzică.
Doamna Prorector Verona Maier a rostit de asemenea cuvinte apreciative, ca fost discipol al maestrului Petre Lefterescu.
Doamna Mihaela Pletea, redactor la Editura UNMB, a citit un eseu (Petre Lefterescu la 90 de ani - liniștea din spatele sfântului), în care a elogiat personalitatea maestrului., concluzionînd: "existența și activitatea maestrului Petre Lefterescu rămân un reper de continuitate și profunzime".
La mulți ani, maestre, cu profund respect și deosebită recunoștință!
NOTE
[1] După anul 1991, Conservatorul "Ciprian Porumbescu" a devenit "Academia de Muzică București", sub mandatul lui Nicolae Beloiu (rector între 1990-1992). Din păcate, inexplicabil, s-a renunțat la denumirea de Ciprian Porumbescu, deși celelalte universități de muzică, precum cele din Iași (George Enescu), sau din Cluj-Napoca (Gheorghe Dima) și-au păstrat denumirile unor mari înaintași ai muzicii românești.
[2] Kinograma este un set de imagini statice derivate dintr-o sursă video. Se poate crea de pildă, similar cu lumea atletismului, Kinograma trăsăturii de arcuș, prin surprinderea și înregistrarea acțiunii motrice (mișcări ciclice, cu fază principală și fază intermediară) și în cazul trăsăturii de arcuș, la instrumentele cu coarde. Astfel, efectuarea mișcării instrumentale caracteristică realizării unui accent ar evidenția: 1. Splintul mâinii drepte în direcția trăsăturii (o viteză mare, combinată cu presiune mare, la demararea bruscă), când palma (poignet-ul) devansează antebrațul; 2. Reculul (revenirea în aliniamentul antebraț - palmă), cu micșorarea bruscă a vitezei trăsăturii ce continuă însă fără întrerupere.