Textul spectacolului craiovean e, în mare măsură, identic cu cel al producției din Bratislava. În țara lui Fico, a fost mai simplu și prudent de vorbit despre teribilele falii morale care separă în două (de fapt, în mai multe) societatea făcând apel la exemplul din România. Puterea exemplului, cum s-ar zice. În țara scăpată (cel puțin pentru moment) de Georgescu, lucrurile pot fi (încă) spuse direct.
România e însă țara lui Cristi Puiu. O parte din convenția dramaturgică și așezarea în scenă (scenografie: Adrian Ganea) din Iubitul meu dușman amintește de Sieranevada lui Puiu. De altfel, în ciuda certelor diferențe ideologice și de poziționare pe teme de maxim interes public din ultimii ani, pe Cărbunariu și Puiu îi unesc deopotrivă excelența artistică și annus mirabilis 2001, momentul când apăreau pe lume atât grupul & proiectul dramAcum (Gianina Cărbunariu, Andreea Vălean, Nicolae Mandea, UNATC), cât și Marfa și banii (Cristi Puiu, Răzvan Rădulescu, Noul Cinema Românesc).
O reuniune de familie care are loc cândva în preajma Crăciunului. O casă de vacanță. Ioana (Roxana Mutu) și Vlad (Mircea Mogoșeanu) sunt alături de părinții Ioanei, Marcela (Raluca Păun) și Doru (Cătălin-Mihai Miculeasa), de cei al lui Vlad, Iulia (Iulia Lazăr) și Ștefan (Cosmin Rădescu) și de viitorii lor nași de cununie & botez, Sabina (Iulia Colan) și Victor (Vlad Udrescu). Cândva, mai târziu, va apărea în scenă și Radu (George Albert Costea), fratele lui Vlad, jurnalist independent (de banii de partid și alte influențe ideologic financiare).
Părinții fetei, emigrați de ani foarte mulți în Italia, s-au întors în țară pentru sărbători. Cei ai băiatului sunt cadre medicale cu cariere solide și poziții înalte pe scara socială în România. Nașul e un hiper-energic tânăr antreprenor de mare succes, în timp ce soția sa bifează cu entuziasm o seamă dintre ocupațiile la modă care iau ochii & banii noilor îmbogățiți ai marilor orașe ale patriei. Ciocnirea lumilor, claselor, averilor, moștenirilor, educației, șanselor. Pericol iminent de explozie!
Cheia realismului imediat lasă loc, când și când, oniricului mai deloc ficțional. Vlad Udrescu e la răstimpuri fantoma lui Jean Pârvulesco, personaj deopotrivă real suprarealist, apariție meteorică în cinema-ul lui Jean-Luc Godard și apologet dezlănțuit al putinismului, o formidabilă încarnare caricaturală a unora dintre cele mai periculoase trăsături ale extremei drepte (mai multe despre Parvulesco sunt de aflat din ediția de Garantat 100% realizată de Cătălin Ștefănescu pe TVR1 în, culmea, tot martie 2026, avându-l ca invitat pe jurnalistul, scriitorul și regizorul Liviu Tofan). Într-o triplă apariție memorabilă, Romanița Ionescu e, pe rând, fantoma Elenei Ceaușescu, a Annei Báthory și a Saftei Florăreasa (două figuri istorice și una ficțional-muzeală care ilustrează, în chip variat, percepția asupra femeilor în multiple societăți patriarhale).
(Timpul & Spațiul reprezentației: 18 aprilie 2026 @ Sala Amza Pellea a Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova)
(Continuarea textului va fi publicată în numărul 3-4/2026 al revistei Teatrul Azi)
(foto: Florin Chirea, Adrian Ganea, Albert Dobrin, Cătălin Glavan)