Și există Cehov.
Anton Pavlovici Cehov, care parcă îți pune adevărul pe masă fără să ridice vocea.
Nu dramatizează.
Nu forțează nimic.
Pe scena de la Teatrul Regina Maria Oradea - Trupa Iosif Vulcan, spectacolul lui Cristian Ban nu caută să te uimească cu artificii.
Te lasă doar să privești.
"100 minute de așteptări..."
"100 minute de pauze..."
"100 minute de depresie..."
"100 minute de suferințe..."
"100 minute de speranțe..."
"100 minute de dorințe..."
În Unchiul Vania nu găsești personaje perfecte și nici răspunsuri spectaculoase.
Doar oameni care încearcă să suporte viața așa cum vine ea.
Și poate tocmai de asta doare atât de tare.
Pentru că îi recunoști.
Sau, mai rău, te recunoști.
Știți bunătatea aia care apare când nu primești nimic în schimb?
Sau cum e să iubești cu o disperare mută, iar celălalt să se uite prin tine ca și cum n-ai exista?
Sonia - Anda Tămășanu
Știți cum e să te trezești într-o zi și să realizezi că ai muncit o viață întreagă pentru un ideal care nu există?
Că ai idolatrizat pe cine nu trebuia?
Vania - Petre Ghimbășan
Știți oamenii aceia care nu spun nimic important?
Cei care cred că suferința lor e singura care contează și că toată lumea le este datoare?
Profesorul Serebreakov - Richard Balint
Știți senzația aia de cușcă aurită, unde ai totul, dar nu simți nimic?
Când ești atât de plictisit de propria viață încât până și frumusețea devine o povară?
Elena - Denisa Vlad
Știți cinismul acela care apare după ce ai văzut prea multă suferință și nu mai ai putere să crezi în nimic?
Doctorul Astrov - Răzvan Vicoveanu
Știți felul acela de a face haz de necaz?
"Vă sunt profund recunoscător"
Ivan Ivanovici - Pavel Sîrghi
Știți genul acela de blândețe care încearcă să aline totul cu un ceai cald și un "păcatele mele"?
Doica - Cernea Corina
Știți casa aia în care aerul e greu, unde se aud tunete și se văd fulgerele de afară?
Scenografia Andreea Săndulescu, lighting design Cristian Niculescu și asistent de regie David Constantinescu.
Știți acea melodie pe care actorii o fredonează atât de firesc, încât ți se instalează în minte și nu te mai părăsește?
Morris Albert - Feelings
"Oamenii nu distrug doar pădurile. Se distrug și pe ei înșiși."
Iar finalul... finalul nu îți oferă salvare.
Îți oferă doar ideea că trebuie să mergi mai departe.
"Ne vom odihni."
Poate una dintre cele mai triste și frumoase promisiuni.
Știți diferența aceea când ieșiți de la spectacol pe ușa teatrului?
Despre asta e, de fapt.
Prin ochii fetei de la garderobă.
(foto: Teatrul Regina Maria, Oradea)