Roberto Succo. Un criminal în serie din Italia anilor '80. Roberto Zucco. Ultimă piesă de teatru scrisă de francezul Bernard-Marie Koltès în anul sinuciderii personajului real, 1988, cu un înainte de moartea sa prematură. Roberto Zucco. Spectacolul de absolvire al lui George Alexandru Borș (licență, regie, UNATC), înscenat în Sala Ion Sava de la etajul 3 al uneia dintre clădirile universității bucureștene de artele spectacolului, pe textul lui Koltès tradus de Măriuca Mihalcea-Eliade.
Zucco e Nicholas Bohor. Marele blond are o privire care mângâie nimicul pe care îl vede la tot pasul și o aură vag hamletiană. A ales deja a nu fi și acum cercetează lumea dimprejur cu ochii curioși ai celui ce știe că nu mai urmează altceva. Puștoaica e Daria Miu și magnetismul întâlnirii celor doi duce gândul spre doi tineri din Verona pe nume Romeo și Julieta.
15 scene. Fiecare scenă e precedată de burtiere de televiziune de știri proiectate pe elementele de decor (video design: Ruxandra Ilie). Burtierele anunță în cuvinte puține cele ce vor urma. În general, crime. Știm ce va fi și ce facem cu asta?
Fiecare scenă e precedată de mișcări ale decorului. Mai ales ale cuburilor metalice ce sunt asamblate felurit (scenografia: Maria Morariu Brînzei). Febrilitatea cu care actorii mișcă paralelipipedele aduce cu agitația dintr-un studio de televiziune. Ce nu se vede în spatele burtierelor.
Muzicile din cele 15 mini-pauze subliniază agitația vizuală (compoziție muzicală & sound design: Damian Gerard). Întreaga lume pare un arc gata să sară. În contrast, ce se joacă de-a lungul celor 15 scene este, până aproape de final, marcat de o neașteptată liniște. Ca și cum, odată cunoscut deznodământul datorită burtierelor, viața (mă rog, moartea) nu are altceva de făcut decât să își urmeze implacabilă cursul. Ce rost are agitația când e dinainte stabilit?
Lucrurile explodează la momentul întâlnirii din parc, cu Doamna elegantă (Alexia Matei) și copilul acesteia (Sergiu Radu). Acolo, în mijlocul excelentului personaj colectiv al doamnelor în vârstă / bătrânelor / de fapt, babelor: Daria Ionescu, Ana Salomia, Elena Voicu, Uretyan Reinhardt (varietatea rolurilor pe care le joacă, în felurite spectacole UNATC - Dreamin', Litoral, acum Robert Zucco - acest încă student la actorie anunță lucruri foarte faine!), Zucco își pierde în fine cumpătul. Isteață, apetisantă și provocatoare scena care urmează și atitudinea Doamnei (Alexia Matei e în excelent control al rolului și situației) care joacă un cvasi-imposibil sentiment de eliberare post-tragedie. Aici, cuplul Romeo - Julieta / Zucco - Puștoaica e zguduit din balamale.
Bordelul manageriat (eh?) de matroana haios interpretată de Elena Voicu e un improbabil spațiu al libertăților și libertății. În chipul unei dintre funcționarele locului, Ana Salomia reușește un rol fain. Farmecul improbabil al locului, bine pus în valoare de eclerajul Ruxandrei Ilie (lighting design), intră în conflict cu conservatorismul grosier al familiei Puștoaicei. Fratele (Filip Popescu) domină pe bază de violență și teroare o familie / tradiție precis metaforizată de șchiopătatul decrepitului tată în halat (Uretyan Reinhardt). Personajul Surorii (Alexia Matei) are ceva de Casa Bernardei Alba, întreg segmentul familial având ceva din, parcă, alte vremuri decât restul intrigii.
La Zucco, adică la Nicholas Bohor e ritmul spectacolului. George Alexandru Borș mizează just pe charisma omului său principal, pe zâmbetul lui resemnat, pe abilitatea de a aduce pe scenă moartea cu o discreție de mare muzician. Drumul lui urcă pe cadavre spre o lumină a cărei origine e imposibil de deslușit într-un final memorabil și / pentru că profund neliniștitor. Coregrafierea (Levente Szas) acelui ultim salt, cu pasul pre oameni urcând, acea anti-înălțare spre hăul cel mai adânc fixează fără rest punk-ăreala 100% anarhică a unui personaj ce nu încetează să-și păstreze, de aproape 4 decenii, relevanța. Puștiul de 20 și un pic de ani care nu își găsește rost & sens în nimic & nimeni din ce-l înconjoară ne e, vai, atât de contemporan!
(foto: Virginia Berbece)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 20 mai 2026 @ Platoul de Regie / Sala Ion Sava, Etajul 3, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale, București)