A învinge «timpul în timp» este secretul și paradoxul invaziei de amintiri, spunea Emil Cioran.
Bucureștiul și-a câștigat în acea perioadă, renumele de "Micul Paris" datorită clădirilor elegante și stilului de viață sofisticat. Pe marile bulevarde, precum Calea Victoriei, luminile electrice creau un spectacol nocturn impresionant, iar viața de noapte era extrem de animată. Cafenelele (adevărate centre de dezbatere intelectuală în care scriitori, politicieni și artiști se întâlneau zilnic pentru a discuta idei și proiecte). Teatrele și restaurantele funcționau până târziu, atrăgând elitele societății. Străzile centrale deveniseră adevărate podiumuri de modă. Orașul era un amestec fascinant de stiluri: neoclasic, eclectic, Art Nouveau și influențe franceze.
Modelul era cel parizian, limba franceză era vorbită fluent de elite. Moda, eticheta și chiar obiceiurile sociale erau inspirate din capitala Franței, acolo unde existau saloane de muzică, precum salonul săptămânal găzduit de Gioachino Rossini, în care se cântau piese de: Frédéric Chopin, Moritz Moszkowski, Jules Massenet, Emmanuel Chabrier și Georges Boulanger. Iar printre interpreți se numărau: Pablo Casals, Jascha Heifetz, Jacques Thibaud și Fritz Kreisler.
În primul recital al Treasure, desfășurat la splendida sală a Teatrului Odeon, muzica vremii - de la romanțe uitate, la miniaturi instrumentale și până la lieduri și lucrări de George Enescu, Maurice Ravel, Claude Debussy, Gabriel Fauré, Erik Satie, Henri Duparc și Erich Korngold - s-a împletit cu fragmente din scrierile și jurnalul Reginei Maria.
La Teatrul Odeon, pe scenă au intrat cei patru muzicieni, Florian Mitrea, care s-a așezat direct să cânte la pian, iar pe scaunele laterale ale scenei: mezzosoprana Verena Tönjes, pianista Daria Tudor și soprana Sarah Gabriel.
Pe fundal era proiectat un text despre La Belle Époque.
Pe tot parcursul recitalului textele liedurilor erau traduse din limba franceză cu mare acuratețe și inspirație lingvistică.
Am ascultat apoi, piesa Estreineà Anne (Estreines către Anne) din 7 Cântece pe versuri de Clément Marot, op, 15 de George Enescu [2], interpretate de mezzosoprana Verena Tönjes acompaniată de Daria Tudor. Vocea sopranei suna cald, cu o pronunție frumoasă în limba franceză, în original. "Ce nouvel an pour Estreines vous donne / Mon cueur blessé d'une novelle playe" (Acest nou an pentru Estreines îți aduce / inima mea rănită a unei noi piese).
A urmat liedul Notre amour, op. 23 nr. 2 de Gabriel Fauré, interpretat de soprana Sarah Gabriel acompaniată de Florian Mitrea. Ascultam versurile lui Armand Silvestre: "Iubirea noastră e un lucru ușor, / Ca parfumurile pe care vântul le ia din vârfurile ferigilor / Ca să le putem respira în timp ce visăm". / Iubirea noastră e sacră, / Ca misterul pădurilor / Unde un suflet necunoscut se mișcă, / Unde tăcerile au voci. Într-adevăr cântăreața acea o voce cursivă, lejeră, urmărind un flux muzical articulat foarte bine în legato.
Următoarea piesă a fost Languirme fais... op. 15 nr. 2 de George Enescu, pe versuri de ClémentMarot, în aceeași interpretare.
Mă faci să tânjesc, fără să te fi jignit: Nu-mi mai scrie, nu mă mai întreba.
Melodia se derula cu un aer trist, iar vocea cântăreței era dulce timbrată, cu sunete de încheiere filate, în timp ce acompaniamentul pianistic avea o anume grație.
Am ascultat apoi, piesa Soupir (Oftat) de Maurice Ravel, pe versurile poetului simbolist francez Stéphane Mallarmé. Sufletul meu, atras de fruntea ta unde visează, o, soră calmă. Se percepea cum liniile vocale păreau rătăcitoare, asemănătoare vorbirii, iar acompaniamentul se agita și își schimba starea de spirit capricioasă, ca răspuns la textul trecător. Frumos a încheiat liedul cântăreața, în piano, pe un sunet fin vibrat din registru acut.
A urmat liedul Aux damoyselles paresseuses d'escrire à leurs amys (Pentru domnișoarele leneșe, care nu vor să le scrie prietenelor lor) de George Enescu, pe versuri de Clément Marot. Un splendidă miniatură, plină de vivacitate, cântată delicios de către mezzosoprana Verena Tönjes, acompaniată de Daria Tudor la pian. Frumoasă încheierea pianului traducând în sunete termenul de expresie Pressez.
Am asculta apoi, un vals intitulat Peleșul de Anatol Kratochwill jun.(șeful Muzicilor Militare), cântat solo de Florian Mitrea la pian, emanând bun gust și patina timpului. Excelentă pedalizarea și agogica aplicată. Proiectate pe peretele din spatele scenei, se puteau citi pagini de jurnal din 15 și 16 februarie 1933, ale reginei Maria aflată la Cotroceni.
A urmat piesa Je te veux (Te doresc) de Erik Satie, cântată de mezzosoprana Sarah Gabriel acompaniată de Florian Mitrea.
Am ascultat un alt cântec dintre cele șapte, op.15 de George Enescu, Du conflict en douleur (De la conflict la durere), în aceeași interpretare - voce și pian. Tristele versuri sunau profund: Când voi muri, durerea mea va muri cu mine.
A urmat piesa Il pleure dans mon coeur (Lacrimi cad în inima mea) de Claude Debussy interpretată de soprana Sarah Gabriel, acompaniată de Florian Mitrea. Cu câtă finețe a realizat pianistul acel clipocit pe intervalul de terță din măsurile introductive! Secțiunea Plus Lent a prilejuit un fel de recitativ al cântăreței, ce pronunța: Ce? Nicio trădare - pe același sunet repetat, cu o mare emoție în glas.
În piesa L'invitation au voyage (Invitația la o călătorie) de Henri Duparc, pe versuri de Charles Baudelaire, în interpretarea mezzosopranei Verena Tönjes și a pianistei Daria Tudor. Urmăream muzicalitatea cuvintelor din limba franceză, care prin traducere se risipea (ensemble, resemble; charmes, larmes). Soprana a emoționat publicul prin vocea ei limpede, tensionată în momentele ce precedau salturi mari intervalice (octavă descendentă) și totodată ferm controlată ca intensitate.
Am ascultat câteva piese de Erich Korngold: Mond. so gesht di wieder auf (Lună, iar răsai),
Come away, Death (Vino, vino moarte), op. 29. Versuri impresionante de William Shakespeare, din piesa A douăspezecea noapte (Pleacă, pleacă suflare / acolo unde niciun îndrăgostit adevărat / Să nu-mi găsească mormântul și să plângă).
și Adieu, Good Man Devil (pe versuri de William Shakespeare).
Mezzosoprana Verena Tönjes și pianista Daria Tudor au dezvăluit frumusețea acestor miniaturi vocale, când străbătute de unde melancolice, când umoristice.
Un spectacol foarte reușit, mult aplaudat, urmând tematica aleasă, atmosfera La Belle Époque.
NOTE
[1] Epoca Frumoasă a fost o perioadă cuprinsă între sfârșitul războiului franco-prusac (1871) și Primul Război Mondial (1914). Standardele de trai pentru clasele sociale superioare și medii au crescut, fapt ce a dus la considerarea acestei perioade drept "o epocă de aur", în comparație cu umilințele suferite până atunci și devastarea care a urmat, evenimente ce au schimbat complet mentalitatea Europei. O epocă caracterizată de optimism, iluminism, pace regională, prosperitate economică (Expoziția Mondială și Expoziția Universală), naționalism, expansiune colonială și inovații tehnologice (iluminatul electric, telefonul), științifice (radioactivitatea, bacteriologia, imagistica integrală) și culturale (cinematograful). La Paris, divertismentul era asigurat de cabarete (Moulin Rouge, Folies Bergère), bistrouri restaurante (Maxim's Paris), săli de muzică (Opéra Garnier) saloane și mijloace de transport în comun (metrou, omnibus, tramvaie). În 1912 tragica scufundare a Titanicului. Au apărut curente artistice noi (expresionismul, cubismul, fauvismul, Art Nouveau).
[2] Șapte Cântece pe versuri de ClémentMarot, op, 15 de George Enescu cuprind: 1. Estrene à Anne; 2. Languir me fais; 3. Aux damoyselles paresseuses d'escrire à leurs amys; 4. Estrene de la rose; 5. Present de couleur blanche; 6. Changeons propos, c'est trop chanté d'amours; 7. Du confict en douleur.