Acestea sunt primele reflecții în urma vizionării spectacolului realizat după piesa de teatru Familia Tót de Örkény István. Spectacolul este o producție a Teatrului Clasic "Ioan Slavici" din Arad, în regia Sânzianei Stoican. Repertoriul teatrului arădean îi conferă longevitate, premiera având loc în anul 2019. Traducerea piesei din limba maghiară îi aparține lui Constantin Olariu, decernat cu distincția "Pro litteris hungaricis" din partea Uniunii Scriitorilor din Ungaria.
Debutul spectacolului ne surprinde cu apariția Poștașului, care sparge imediat convenția celui de-al patrulea perete și intră în relație directă cu publicul. Spectatorii sunt implicați în activitatea sa, prin diverse solicitări, iar atmosfera sălii de spectacol se transformă într-una caldă, familială și, totuși, curioasă. Poștașul (interpretat de Carmen Vlaga-Bogdan) este roata intrigii - simbol articulat și prin însoțirea bicicletei - prin însuși confesiunea sa că modifică sau oprește unele din scrisorile primite de membrii comunității.
El este cel care ne face prezentarea meticuloasă a familiei Tót. Luând pe rând membrii familiei, spectatorul își dă seama că în fața lui este o familie modestă, simplă, cu sufletul curat, o familie obișnuită care locuiește în localitatea Mátraszentanna, aproape de natură, într-un ritm domol și pașnic. Acțiunea scenică are loc în plin război, în anul 1942. Familia primește o scrisoare din partea fiului în care acesta îi înștiințează despre faptul că și-a invitat Maiorul la ei acasă, cu rugămintea să îl primească pe acesta în calitate de oaspete timp de două săptămâni. În rândurile scrisorii către părinți mai adaugă și un detaliu nemaipomenit de relevant: Maiorul este chinuit de tulburări nervoase suferite din cauza războiului. Familia știe că ospitalitatea lor poate fi pasul necesar ca fiul lor să ajungă sub grija protectoare a Maiorului, poate chiar lângă el în birou, temându-se de iarna care se apropie și, totodată, de cruzimea partizanilor. Caracterele membrilor familiei sunt fascinant de bine conturate și colorate, ceea ce denotă o abordare extrem de meticuloasă a scriitorului Örkény István.
"Dragă domnule Tót" - cum i se adresează Maiorul - adică Tót Lajos, tatăl (interpretat de actorul Zoltan Lovas) este arhetipul omului care își găsește mulțumirea în lucruri mărunte dar nobile: să stea liniștit pe verandă, să fie în preajma familiei, să respire adânc în serile de vară admirând peisajul îndepărtat, să fie bărbatul ocrotitor pentru femeile casei: soția și fiica sa. În sufletul acestui om pașnic însă clocotește neîncetat grija pentru fiul aflat pe front, Gyula. Spectatorul poate observa că sentimentelor paterne se substituie cele umane, iar acesta îl umanizează și mai mult pe Lajos. Actorul Zoltan Lovas îi conferă cu măiestrie personajului o profunzime teribil de serioasă, izvorâtă din preocuparea pentru fiul său, pitită elegant și curat sub egida comicului.
Mariska - mama și soția care știe perfect când și cum să gestioneze intențiile familiei. Tipologia femeii modeste întruchipată de Mariska (interpretată de actrița Angela Petrean-Varjasi) evoluează pe planul uman, scoțându-și haina smereniei și căpătând puterea de a cizela perfect ciocnicirile dintre Lajos și Maiorul. Copiii constituie tot universul ei, astfel nu se abate nicio clipă de la mulțumirea oaspetelui Maior, încercând să acționeze veșnic după regulile și concepțiile tulburi ale Maiorului. Scopul nobil care îi îndrumă acțiunile este apărarea lui Gyula și conștiința faptului că procedând astfel fiul său se va întoarce teafăr din război.
Ágika, fiica celor doi menționați anterior, este bijuteria casei, prin inteligența naivă, dar aprigă de care dă dovadă. Această tânără copilă (interpretată de Medeea Chiriac) își iubește părinții cu suflet curat și este mândră de vitejia fratelui său, obișnuindu-se să se îngrijoreze și ea pentru nevătămarea acestuia. Sosirea Maiorului îi face vizibilă și o parte din latura ei feminină, aceasta rămânând însă nedezvoltată. Ea este cea care propune cutierea (anume confecționarea de cutii din carton), operațiunea devenită celebră și arhicunoscută în universul lui Örkény. Cutierea este acțiunea salvatoare care alungă nopțile de coșmar ale Maiorului, ridicând astfel acest proces la nivelul unei activități nobile.
Așadar, Maiorul (interpretat de Andrei Elek) este cel care se îndrăgostește instant de cutiere, găsindu-și răgaz și liniște în aceasta. Printre obsesiile sfidătoare ale lui se numără și detestarea căscatului, astfel pentru familia Tót devine o adevărată provocare menținerea păcii în timpul cutierii nocturne. Maiorul este aprig și tulburat, iar lista ideilor fixe cu care ar dori să dirijeze comportamentul familiei ar putea continua. Comicul situațiilor create de acestea se combină cu tragicul poveștii familiei, care rezistă cu nervii întinși acestor provocări având în fața ochilor binele fiului lor. Am vrea să credem, printr-o autoamăgire pe care ne-o dorim transformată în realitate, că strădania lor neclintită își va primi răsplata. Örkény nu ne lasă însă, cu cruzime, să o facem.
Revenind la supratema cutiilor și la activitatea pe care o oferă personajelor, merită apreciere decorul, realizat de Valentin Vârlan, ce scoate în evidență acest simbol, dacă îl putem numi astfel, exprimând un amplu univers al familiei Tót. Partea pictată spune povestea localității și a traiului din acele timpuri, iar secțiunile mobile servesc drept părți ale casei familiei. Aducând în temă noțiunea universului, putem afirma că aceste cutii, sau cutia în sine, formează un univers închis. Îndoim laturile și este închisă, nu mai intră și nu mai iese nimic, iar interiorul său rămâne o taină până la redeschiderea acesteia. Dacă se redeschide. Toate personajele își au cutiile lor enigmatice, iar cea mai relevantă este tocmai al lui Gyula, fiul mult iubit și temut al familiei Tót.
Regizorul Sânziana Stoican a introdus un element puternic în scenă, așadar proiecția din fundalul scenei subliniază aspectul încarcerării metaforice amintite (veverița, soldații, cutiile), nepermițând spectatorului să se abată de la concepția propusă și ținându-l captiv acolo chiar și la momentele de aparentă voioșie. Iar prin atribuțiile personajului Poștașului, spectatorul își schimbă repetitiv statutul, trecând de la observator distant la martor implicat. Astfel, publicul oscilează între două lumii - cutia se deschide și se închide la loc.
Teatrul Clasic "Ioan Slavici" din Arad
Familia Tót de Örkény István
Traducerea: Constantin Olariu
Regia: Sânziana Stoican
Scenografia: Valentin Vârlan / Video Proiecție: Adelin Ghionghioșan / Lighting Design: Lucian Moga
Distribuția: Zoltan Lovas, Angela Petrean Varjasi, Andrei Elek, Medeea Chiriac, Carmen Vlaga-Bogdan
Data premierei: 05.05.2019.