La finalul anului 2025, masteranzii Centrului de Excelență în Studiul Imaginii l-au avut ca invitat al seminarului de cercetare pe Arcadie Rusu. Astfel a luat naștere un frumos parteneriat pe care ni-l dorim cât mai prolific. Continuăm anul "Brâncuși" cu cel de-al treilea text scris de Cosmina Croitoru, creat în acest atelier de cronică de dans.
OMEN de Arcadie Rusu este spectacolul pe care mi-ar fi plăcut să îl văd în adolescență, ca mod de studiu în cadrul orelor de educație plastică. Este spectacolul prin care eu am înțeles vizual cum sculptură și dansul contemporan creează sens împreună, cum mișcarea ajutată de costume, sculptează spațiu, cum performerii, acompaniați de vocea și prezența Laurei Gabriela Oana și de muzica lui Alexandru Suciu, pot crea forme și profunzime printr-un limbaj coregrafic ce prevestește drama romantică fictivă dintre Maria Tănase și Constantin Brâncuși.
Ritmicitatea mișcărilor scenice și fluiditatea dansului combinate cu pasiunea pentru sculptură, m-au transformat într-o spectatoare curioasă care căuta activ asemănări între mișcările scenice ale celor doi performeri și sculpturile lui Brâncuși - salturile dansatoarei asemenea operei "Bird in Space", momentul dansului îmbrățișați asemeni sculpturii "Sărutul" și "Coloana Infinitului" reprezentată de întreaga coregrafie.
Trimiterile vizuale către universul lui Brâncuși se remarcă atât prin costumele lui Yasmin Asan, cât și prin părul strâns, prins în coc, care subliniază forma capului, imagini simple, dar puternice, asemeni sculpturilor lui Brâncuși - "Domnișoara Pogany" și "Muza Adormită".
Costumele păstrează solemnitatea scenei, ambii dansatori folosesc cămăși închise până la ultimul nasture, în tonuri închise, cu excepția primului costum al dansatoarei, cămașă violet și fustă nude. Un rol important în coregrafie îl au brațele, care sculptează aerul prin mișcări ample, ordonate, potențate de pliurile cămășii și de umerii accentuați de epoleți. Eleganța piruetelor și mișcările circulare sunt puse în valoare prin folosirea fustei vaporoase și a catifelei, care strălucește în lumina de scenă. Rochia elegantă, din catifea neagră, cu umărul stâng dezgolit, subliniat în lumina albă, conică, trimite către aristocrația frațuzească.
Vocea live a Laurei Gabriela Oana o face mai prezentă pe Maria Tănase în sala de spectacol. Alternarea între prezență și absență creează o atmosfera misterioasă, fără să trimită către un videoclip musical, iar faptul că versurile melodiilor sunt într-o franceză arhaică, pitorească, oferă spectacolului un caracter internațional și conturează o atmosferă pariziană.
Introducerea în atmosfera spectacolului este creată de muzica lui Alexandru Suciu, urmată de apariția performerului, care, prin mișcări tehnice, este în căutarea porților de lumină, a mașinăriei timpului. Light designul spectacolului conceput de Arcadie Rusu creează corp comun cu mișcările dansatorilor și formează mai multe planuri ale spectacolului, un video mapping pe fiecare moment, sincronizat cu mișcarea.
Momentul de la final, despărțirea, în care cei doi pleacă în colțuri diferite ale scenei, m-a proiectat în cercul intim al reprezentației, lăsându-mă să mă imaginez parte din sculptura lui Brâncuși, o stilizată "Masă a Tăcerii". O eventuală poziționare a spectatorilor în jurul spațiului de performance poate că ar susține această imersiune.
Interpretarea scenică este simplă, propunând un echilibru bine structurat între melancolie, liniște și fluiditate și lâsând spațiu imaginației spectatorului de a-și crea propriile forme.
(Foto: Maria Rusu)
CESI - Centrul de Excelență în Studiul Imaginii
Arcadie Rusu: concept, coregrafie, light design.
Ioana Marchidan: asistent coregraf / Alexandru Suciu: muzică / Yasmin Asan: costume / Alexandra Zavelea: cercetare
Voce: Laura-Gabriela Oana / Dansatori: Anda Stoian & George Pleșca.