În Praga există un bust neobișnuit al lui Kafka. Sculptura[i] este formată din felii imense din inox, mișcate de motorașe electrice astfel încât să constituie o proiecție tridimensională, fracturată în funcție de locul în care privești. În pofida greutății ei, aceasta pare eterică, reflectând mediul exterior prin suprafețele sale metalice perfect lustruite, mai degrabă decât proiectând interiorul chinuit, așa cum îl vedem îndeobște în carnalitatea de bronz a statuilor obișnuite.
Sculptura este evocată explicit în filmul Franz, în cursul uneia din multiplele digresiuni care ne aduc în prezentul cultului artistic dedicat scriitorului praghez. Mai mult, însăși structura acestei creații a regizoarei Agnieszka Holland evocă chipul scriitorului fracturat între multiple perspective. Montajul sare în cursul aceleiași secvențe din trecutul scriitorului în Praga începutului de secol în Praga actuală, cu muzeele ei dedicate lui. Franz copil se întâlnește cu Franz adultul, spaimele și frământările copilăriei văzându-se transpuse în scris nu pentru a fi exorcizate, ci, dimpotrivă, pentru a fi trăite plenar, la limitele posibilității umane de închipuire și internalizare.
Dacă povestea urmează în linii mari biografia acestuia, de la copilărie până la moarte, povestirea este post-modernă, angrenând îndrăzneli tehnice care sunt relevante. Deși formal sunt neobișnuite, totuși ele sunt folosite într-un mod foarte consecvent și nu dezorientează nici un spectator cu o minimă cultură și gust pentru experiment.
În paralel, cam toate personajele care l-au cunoscut îndeaproape, mai puțin părinții, ni se adresează direct, vorbind în cameră, despre Kafka-de-carne. Sora lui ne povestește incursiunile sale romantice ca și cum am fi o prietenă de-a sa. Unchiul său ne evocă verile pe care Franz le petrecea copil fiind la conacul său de la țară. Iar chirurgul care l-a tratat în timpul bolii sale terminale își justifică procedurile extrem invazive și deloc eficiente ca și cum s-ar afla în fața unei comisii de anchetă.
Tonul general este adesea satiric. Holland ne atrage permanent atenția asupra propriei noastre adulații față de acest creator al secolului trecut. De exemplu, după ce deja ne-am obișnuit cu alura slăbănoagă a acestuia, după ce am văzut rezistența sa la înfulecarea la care îl îndemna propriul tată, însoțim la un moment dat niște turiști care sunt conduși de ghidul lor într-un bar unde se servesc "burgerii lui Kafka" (sperăm că inspirați din alte proze decât din Metamorfoza). În următorul cadru, turiștii înfulecă burgerii supra-dimensionați: iată o dovadă irefutabilă că și cultura poate produce profit.
Similar, într-o cu totul altă secvență, alți turiști sunt conduși pe malul unui râu unde Kafka obișnuia să se întindă după ce se scălda. Turiștilor li se indică precis locul unde pot să se tolănească pentru o sumă modică. Da, și prosopul de unică folosință pe care ghidul îl are deja pregătit, sigilat, poate fi achiziționat tot pentru o sumă modică.
Ținta nu este să-l reconstruiască pe Kafka scriitorul, ci omul a cărui sensibilitate a produs o operă atât de restrânsă, dar atât de influentă.
Într-una dintre multele vignete care sar din lumea vieții lui Franz Kafka pentru a urmări cultul care i se aduce, suntem informați de un ghid că raportul dintre numărul cuvintelor scrise de Kafka și numărul cuvintelor scrise de alții despre Kafka depășește 1:10 milioane!
Deși ni se dau aceste date care indică tocmai cultul secular închinat acestuia, trebuie subliniat că această biografie nu este în nici un caz o hagiografie. Să luăm, spre comparație, o biografie hagiografică dulceagă ce a făcut furori în România anului 2025, anume Cravata galbenă, concentrându-ne pe scene din copilărie.
Astfel, copilul Celibidache se izolează într-o încăpere îmbibată de o grea lumină de chihlimbar și, în fața unei oglinzi, începe să dirijeze în aer. Pătruns de transcendența extatică a propriei arte, cu ochii semi-închiși, cu muzica în fundal. Asistăm, ni se spune clar prin limbajul audio-vizual, la nașterea unei conștiințe muzicale de geniu. Cam așa cum Lao Tzi se născuse cu părul alb de înțelept ce era. Kitsch-ul hagiografic al secvenței îl declară geniu din naștere pe micuț, iar restul poveștii nu este decât demonstrația pe larg a acestei axiome: a star is born!
În Franz, băiețelul este și el izolat în curtea interioară. De la înălțimea unui culoar suspendat privește spre poarta de intrare în complex. Un bărbat cu joben pătrunde în curte și, pe măsură ce înaintează spre el, umbra care i se profila pe pereți devine din ce în ce mai mare și mai înfricoșătoare, cât pe ce să îl cuprindă cu totul. Copilul are senzația că se îneacă, că se sufocă. Aici nu se naște un geniu preambalat ca în Cravata galbenă, ci o sensibilitate artistică profund umană, izvorâtă din străfundurile unui inconștient creator. Secvența este inspirată ca estetică din expresionismul german, curent artistic relativ contemporan cu perioada creatoare a lui Franz Kafka și încearcă să sugereze deopotrivă spiritul unei epoci și a unei creații, ambele chinuite și bântuite, dar ambele cu o moștenire artistică imensă.
Secvența din Cravata galbenă este inspirată vizual și auditiv din reclamele la untdelemn și nu face altceva decât să declame pe un ton poruncitor că avem în față un geniu al neamului și, ca urmare, să fim atenți că urmează o biografie de interes pentru populația cu sensibilitățuri artistice.
Așadar, Franz reușește să ne apropie de omul și scriitorul Franz Kafka, dar și să ne îndepărteze sanitar de orice osanale găunoase. În ritm alert și cu umor, Holland complică mai degrabă decât explică viața lui Kafka, prin montajul care sare ca un lăstun năzdrăvan la zeci sau chiar sute de ani distanță sau prin dărâmarea convențiilor de construcție a personajelor care ne vorbesc ca și cum am fi prezenți în universul lor diegetic. Avem în față o biografie deopotrivă antrenantă și provocatoare, dar care refuză să își transforme protagonistul într-un sfânt al culturii europene pentru a ne face să medităm asupra tendinței culturii instituționalizată de a construi și a ne vinde mituri sub forma unui junk food cultural.
Regia: Agnieszka Holland Cu: Idan Weiss, Peter Kurth, Jenovéfa Boková, Ivan Trojan, Sandra Korzeniak, Vladimír Javorský, Carol Schuler, Sebastian Schwarz, Katarina Stark, Aaron Friesz
