Pseudo-cronica melomanului diletant la MultiSonicFest 2006

După cum vă anunţam (sperând să mişc măcar pe unul dintre voi), MultiSonicFest 2006 s-a desfăşurat în Bucureşti de joi, 21 septembrie şi până duminică, 24 septembrie 2006.

Spectacolul de joi l-am pierdut, dar vineri am reuşit să ajung pe la ora 19, aşa că am prins o jumătate de oră din primul recital al zilei, intitulat "SoundVisions: Sufi and more".

Conform aşteptărilor, în ditamai Sala Radio, am intrat ca al 44-lea spectator, socotind aici şi pe cei care filmau ori aveau ceva ocupaţii cu tehnica. După mine am mai văzut intrând o fătuţă bălană şi o pereche, deci un total sub 50 de spectatori.

Nu mă pot abţine să nu remarc, sperând, totuşi, să nu-mi purtaţi pică dacă vă veţi simţi incluşi (pe drept sau pe nedrept?) în categoria respectivă: masele (sic!) au totdeauna dreptate! Ce să căutăm noi la un spectacol aproape gratuit, să vedem-auzim nişte ciudaţi şi experimentele lor, dacă, Doamne fereşte, vom înţelege şi ni se va schimba ceva în felul de a percepe muzica? De ce să încercăm şi altceva, ni "s-a dat" tot ce ne trebuie, nu mai vrem decât să fim lăsaţi să sforăim liniştiţi!

Dar, cum ştiu ca aşteptaţi cu mare nerăbdare poveştile mele, hai să vă spun câteva cuvinte despre spectacole:

Vineri, 22 septembrie 2006, Sala Radio - intrarea 4 lei

Din recitalul lui Stephane Gallet, un virtuoz al ney-urilor - un fel de fluiere făcute din ceva trestie, de diferite lungimi şi grosimi, cu capete metalice - eu am asistat la două piese întinse pe mai bine de jumătate de oră, piese armonice, de inspiraţie orientală, extrem de pătrunzătoare, în care mirajul stepelor Asiei ţi se relevă în deplină întindere şi pustietate. Excelent asistat de Andrei Kivu la violoncel şi tromba lontana (instrument asemănător atât ca formă cât şi ca sunet cu didjeridu) şi de Andrei Marcovici cu câteva instrumente de percuţie a căror denumire nu o cunosc, Stephane Gallet ne-a dezvăluit în acest recital căutările sale în domeniul muzicii ancestrale, şi valorificarea actualizată prin tehnica improvizaţiei.

A doua parte a serii ne-a prilejuit întâlnirea cu opusul a ceea ce fusese în prima parte. Ramura electrică şi electronică a Pro Contemporaniei (Irinel Anghel - keyboard, laptop & live electronics, Andrei Kivu - sampler & live electronics, Sorin Romanescu - electric guitar, Virgil Oprina - bass guitar) a interpretat câteva din compoziţiile membrilor săi din domeniul muzicii contemporane experimentale, de avangardă. Mai precis, e vorba de acele construcţii dizarmonice care în primele minute îţi zgâlţâie nervii, după care, autocitându-mă: "se-ncheagă undeva şi-ţi produc în organism o rezonanţă cu totul diferită de cea cu care eşti obişnuit, indiferent dacă asculţi rock, jazz, blues, muzică clasică etc."

O menţiune suplimentară pentru sonorizarea foarte bună de data aceasta, comparativ cu ceea ce s-a întâmplat anul trecut în această sală.

Sâmbătă, 23 septembrie 2006, Sala Elvira Popescu - intrarea gratuită

Hotărât lucru, la ora 18 nu voi reuşi niciodată să ajung! Dar am ajuns pe la 18.30, aşa că am prins mai bine de o oră din concertul numit Fusion Kontakt 1, în care s-au întâlnit instrumente clasice ori moderne, cu instrumente tradiţionale (cu nume, dar mai ales cu forme ciudate, parcă extrase din arsenalul unui home-designer cu specializare exotică) şi chiar cu vocea uluitoare de preot bariton a lui Stephane Gallet. Şi dacă tot am pomenit numele francezului, voi începe cu el prezentarea celor ce au fost prezenţi pe scenă: Stephane Gallet (ney, voce), Irinel Anghel (keyboards, pian, ocean harp, khaen, koto), Andrei Kivu (sheng, dungkar, tromba lontana, waterphone, biwa, acordeon, saxofon, trompeta), Andrei Marcovici (percuţie şi baterie), Matthew Mitchell (sitar, chitare, saxofon, butoane). Întâlnirea, extrem de provocatoare, s-a desfăşurat în acelaşi teritoriu al muzicii de avangardă, bazată pe fuziunea elementelor de muzică tradiţională cu cele de muzică clasică şi jazz, în care predomină improvizaţiile dizarmonice.

În partea a doua a serii am avut parte de un extraordinar concert de jazz în care Byron Wallen (trompeta), Matthew Mitchell (chitare) şi Arthur Balogh (contrabas) au făcut o excelentă demonstraţie de jazz modern, în care scurte măsuri armonice se transformau, se dezvoltau, se pierdeau şi-apoi se regăseau în ample pasaje de free-jazz, jazz contemporan şi de avangardă.

Duminică, 24 septembrie 2006, Sala Elvira Popescu - intrarea gratuită

Ora 19, perfectă pentru mine. Ascult finalul "Fonotecii de jazz" de pe România Muzical şi-apoi ţâşnesc în sală. Locuri libere la discreţie. Băieţii mă aşteptau, aşa că, văzându-mă aşezat confortabil, încep cântarea.

Dacă ar fi să dau un nume acestui spectacol, diferit de cel scris în afiş (Fusion Kontakt 2), i-aş spune "Triumful Libertăţii de Expresie".

Matthew Mitchell, Byron Wallen, Sorin Romanescu, Andrei Marcovici, Arthur Balogh, Andrei Kivu şi Irinel Anghel s-au folosit de toate instrumentele enumerate până acum, plus alte câteva (clarinete, tuba etc.), chiar schimbându-le între ei cu nonşalanţă, ori purtând dialoguri pline de virtuozitate în generosul limbaj al improvizaţiei. Umplând spaţiul a două ore cu structuri sonore mai simple sau mai complexe, soft sau în forţă, cu scurte pasaje armonice plutind peste abruptele sunete discordante, îşi găsesc loc în aceste structuri atât vigoarea cât şi sensibilitatea, atât profunzimea cât şi spiritul ludic, atât calmul logicii cât şi nebunia penetrantă.

Uitându-mă pe afişul festivalului şi prinzând câteva vorbe din interviul pe care directoarea festivalului îl acorda pentru TVR Cultural în pauza spectacolului, rămân cu un regret: acela că n-am putut ajunge în prima zi la spectacolele de la sala Ion Dacian a Teatrului Naţional, unde m-aş fi întâlnit cu creaţiile Mihaelei Vosganian în interpretarea Inter-Art Group-ului.

Aţi lipsit (iar) de la un festival formidabil, ce pare incredibil că poate fi realizat în România, şi care, totuşi, cred eu, a avut şi această a treia ediţie numai datorită pasiunii a trei oameni (Mihaela Vosganian, Irinel Anghel, Andrei Kivu) pentru această muzică de fuziune, crossover, experimentală, contemporană, de avangardă, sau cum s-o fi numind.