Ea (Sabine Azema) se ocupă de interioare, iar în timpul liber pictează exterioare. El (Daniel Auteuil) e un fost meteorolog care nu prea ştie dincotro bate vîntul. Într-un amurg, la poale de Alpi, ea cunoaşte un orb cu accent (Sergi Lopez) care posedă un nume rezonant (Adam), aptitudini de lider (e primar) şi argumente imbatabile à-propos de imobiliare. Locuinţa lor de vară e de-acum la ţară... O bere pentru cine intuieşte că nevasta orbului (Amira Casar) se numeşte Eva, un whisky mare pentru cine crede că ştie în ce direcţie se îndreaptă filmul, sexualiceşte vorbind... Nu zău?!
Au existat sumedenie de voci care au protestat împotriva selecţionării filmului fraţilor Larrieu în competiţia oficială de la Cannes - unu la mînă, am văzut mult mai rele, doi la mînă, din momentul în care orbul şi consoarta ajung, din motive incendiare la propriu, să împartă casă, masă, pat cu amicii noştri petit bourgeois şi pînă aproape de final, am avut impresia că regizorii au învăţat regula jocului şi că, între pictură şi Boudu, rezolvă un soi de omagiu Jean Renoir. Hm... Din păcate pentru... Brel (fugitiv pe soundtrack) filmul e, paradoxal, prea îndrăzneţ pentru a fi romantic şi prea naiv pentru a fi îndrăzneţ. Adică nu prea.