The Lake House tratează o idee mai veche: iubirea imposibilă, acum însă într-o nouă prezentare. Între cei doi nu este nici o diferenţă de vîrstă, nici o mare distanţă, nici deosebiri de ordin religios şi amîndoi sînt - slavă Domnului! - hetero...
Singura problemă este că personajul lui Keanu are un lag* enorm. Keanu Reeves se îndrăgosteşte în anul 2004 de o tipă care trăieşte în anul 2006. N-aţi înţeles? Păi, ia fiţi atenţi: scrisorile pe care Keanu i le scrie Sandrei în 2004 ajung instantaneu, datorită unei cutii poştale miraculoase, direct în 2006.
Mai mult de jumătate din film este un chat, cam ca ăla din You've Got M@il, dacă vă mai amintiţi comedia romantică cu Meg Ryan şi Tom Hanks. Paradoxal, deşi la un interval de doi ani distanţă, cei doi locuiesc în aceeaşi casă de lîngă lac şi, mai mult, au chiar acelaşi cîine. Al lui Keanu fiind, logic, mai mic cu doi ani. Ideea, altfel destul de generoasă, a fost transformată într-un sirop dulceag, e drept, foarte potrivit pentru o duminică seară în care nu trebuie să vă rupeţi capul cu scenarii prea complicate. Probabil că tot din acest motiv producătorii filmului forţează puţin scenariul pentru a obţine un happy-end fericit, cu riscul de a da peste cap logica elementară.
Aşadar, după ce află că el moare într-un accident de maşină, ea, din 2006, aleargă la cutia poştală şi îi scrie lui, în 2004, ca nu care cumva să treacă pe data de... la ora de... prin piaţa cutare, deoarece va fi victima unui accident de circulaţie în care va muri. Ca să nu vă lase să vă duceţi acasă mîhniţi, el apucă să citească avertizarea şi se fereşte de intersecţia cu pricina. Aşa că, după doi ani de aşteptare (el, normal), cei doi se vor întîlni fericiţi, şi aşa vor rămîne pînă la adînci bătrîneţi. Iar eu am încălecat pe-o şa şi v-am spus părerea mea.
*lag, deficienţă în comunicarea computerizată cauzată de întîrzierea unui pachet de date pe traseul dintre sursă şi destinatar.
Casa de lîngă lac, SUA, 2006. Dramă romantică SF cu Keanu Reeves şi Sandra Bullock.