Greu de contrazis gîndul că am fi devenit şi o "ţară a festivalurilor", în rîndul cărora teatrul este "vioara întîi"! Recent, în miezul caruselului unor importante festivaluri ale teatrului profesionist, cum sunt, în ordine cronologică, acelea de la Buzău, Teatrul de Comedie (deja încheiate), Sibiu şi Sfîntu Gheorghe, sau cu cîteva luni înainte ca toamna să consemneze şi ea cîteva reuniuni teatrale de mare anvergură la Galaţi, Arad, Timişoara, Oradea, Piatra Neamţ şi Bucureşti, teatrul neprofesionist s-a înfăţişat şi el într-o confruntare de succes, prin cea de-a XIII-a ediţie a festivalului Yorick, desfăşurată pe scena Casei de cultură a sindicatelor din Piatra Neamţ.
De altfel, această instituţie sprijinită de Teatrul Tineretului din localitate, şi Teatrul municipal "Traian Grozăvescu" din Lugoj sunt ultimele "redute" pe care teatrul neprofesionist continuă să dialogheze prin concurs şi să pledeze pentru in-genuitatea, simplitatea, prospeţimea şi farmecul spectacolelor sale, adeseori pe nedrept hulite "în bloc", poate din cauza aberantelor excese de zel "statistic" din deceniile "de tristă amintire". Drumul de la o extremă la alta, adică de la sloganul "nici o întreprindere fără formaţie artistică", la indiferenţa şi cinismul cu care sunt înconjurate cele mai multe nuclee artistice neprofesioniste a condus, din păcate, şi la dispariţia ori la degringolada unor teatre populare de tradiţie, care reuşeau să întreţină interesul pentru spectacol în urbea lor (Mediaş, Rm. Vîlcea, Caracal, Piteşti, Focşani, Buzău, Plopeni, Vatra Dornei etc.), pregătind totodată climatul sărbătoresc al întîlnirii publicului de acolo cu mesagerii teatrului profesionist.
Aici, la Piatra Neamţ, la festivalul pus sub numele emblematic al ludicului şi al geniului lui Shakespeare ("Yorick"), am observat din start absenţa unor colective artistice cîndva cu bună carte de vizită, cum sunt teatrele din Caracal, Focşani, Urziceni sau Tulcea, dar şi fragilitatea unor montări aduse în concurs de trupe din Iaşi, Roman, Ploieşti şi Drobeta-Turnu Severin. Ele au scos în evidenţă un păcat mai vechi de pe scena neprofesioniştilor, abordarea textelor celebre, ca expresie a unor ambiţii de mare altitudine, dar fără "mijloacele" necesare în zona regiei şi interpretării, motiv pentru care aceste piese se dovedesc opţiuni mult prea pretenţioase şi sunt restituite scenic în chip stîngaci. Aşa s-a întîmplat cu Conu Leonida faţă cu reacţiunea, în versiunea trupei de teatru a Cercului militar din Roman, cu Mofturi, după textele lui Caragiale, spectacol fără har şi haz, adus în festival de trupa "Cortina" a Palatului Culturii din Drobeta-Turnu Severin, cu Ursul, de A.P. Cehov, într-o înfăţişare fără nerv şi relief, propusă de trupa de teatru "Ludic" din Iaşi, în viziunea unui mai vechi şi talentat regizor, Aurel Luca (de unde şi sentimentul nostru mai adînc de nemulţumire), sau cu piesa Trei nopţi cu Madox, de Matei Vişniec, "nedescifrată" în chip credibil de interpreţii trupei Liceului pedagogic din Botoşani.
O primă impresie îmbucurătoa-re, ce răsplăteşte şi ea meritele festivalului, vizează remarcabilul spectacol cu Inspectorul de poliţie, de J.B. Priestley, prezentat de Teatrul "Traian Grozăvescu" din Lugoj, în regia Ancăi Maria Colţeanu, care a obţinut Premiul I, el oferind şi actorilor Maria Voronca, Tudor Trăilă şi Viorica Groza satisfacţia unor premii de interpretare. Primit cu interes de public şi răsplătit cu Premiul II de către juriul prezidat de actriţa Draga Olteanu-Matei, societară a Teatrului Naţional din Bucureşti, spectacolul trupei de teatru "Act" de la Casa de Cultură a sindicatelor din Piatra Neamţ, cu o dramatizare semnată Eugen Apostol, după Ivan Turbincă, a încîntat prin verva comică a interpreţilor, pitorescul personajelor din "lumea iadului" şi ironia unor replici menite a scoate la iveală şi tîlcul poveştii, dar şi farmecul relaţiei dintre actor şi personaj. Pentru implicarea sa generoasă şi constantă în activitatea trupei "Act", actorul Dan Grigoraş, de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, a primit Premiul special "Draga Olteanu", din partea preşedintelui juriului.
Dacă unele spectacole pe texte clasice au dezamăgit prin insuficienta susţinere a "cuvîntului" de un joc adecvat puterii sale de a emoţiona, în chip aproape paradoxal am apreciat capacitatea unor reprezentaţii de teatru-dans de a stimula iniţiativa interpretativă şi afectivitatea spectatorului. Ne referim la spectacolul trupei de teatru a Şcolii populare de artă din Piatra Neamţ, cu Copilul străzii, pe un scenariu de o tulburătoare actualitate, în regia profesoarei Mariana Hibovschi, şi, mai ales, la seducătoarea feerie teatral-coregrafică după Visul unei nopţi de vară, de William Shakespeare, realizată de trupa de teatru a Colegiului naţional "A.T. Laurian" din Botoşani, care a cucerit Marele premiu al festivalului. Fără decor, fără costume pretenţioase, dar cu multă imaginaţie, investită în dans şi teatru gestual, cu dezinvoltură şi pilduitoare disciplină scenică, cei 40 de elevi-interpreţi au adus pe scenă şi personajele, şi pădurea sau palatul ducelui, şi quiproquo-urile îndrăgostiţilor, şi farsa iubirii dintre Titania şi "măgar", regizată de Puck, şi spectacolul de "teatru în teatru" prezentat de "meseriaşi" cu un haz contagios, culegînd în final aplauzele furtunoase ale publicului şi felicitările juriului. Este un semn bun de tinereţe pentru teatrul neprofesionist şi e un îndemn de a da viaţă unor texte în expresii scenice cît mai aproape de vîrsta şi de posibilităţile interpreţilor sau de firescul şi de ingenuitatea pe care le reclamă "jocul" şi "joaca" lor de-a teatrul.