Ar fi, poate, mai indicat să judecăm filmul lui Singer abia peste cîţiva ani, cînd vom fi văzut şi anunţatele X-Men 2 & 3. Această primă parte nu e decît un soi de episod-pilot care ne introduce în atmosfera întunecată a seriei şi ne familiarizează cu personajele - mai complexe şi mai spectaculoase decît tot ce am văzut în materie de "benzidesenaţi". Finalitatea plot-urilor principale - trecutul lui Wolverine (Hugh Jackman, revelaţia filmului), relaţia abia sugerată dintre Ciclop (James Marsden) şi profesorul X (Patrick Stewart), povestea de dragoste imposibilă dintre Wolverine şi Rogue (Anna Paquin) - e lăsată, în mod deliberat, pentru episoadele următoare - de unde şi o eventuală frustrare a spectatorului obişnuit.
Asta însă nu ne împiedică să-i vedem, de fapt, în mutanţii acestui prim X-Men pe toţi acei outsideri de care avem parte în majoritatea filmelor cu adolescenţi, animaţi atît de dorinţa de a fi acceptaţi aşa cum sînt, cît şi de setea de răzbunare (v. Sissi Spacek în Carrie, Anna Paquin - aici). E, dacă vreţi, tuşa lui Singer în tot acest "BDfileu" stas de efecte speciale, costume de piele (mai ales cel bleu-nud al Rebeccăi Romijn Stamos) şi scenografii, în care nu trebuie să daţi prea mare importanţă story-ului: "E cel mai tîmpit lucru pe care-l aud" e, de altfel, replica unui personaj...
X-Men
Regia: Bryan Singer,
Cu: Patrick Stewart, Ian McKellen, Famke Janssen, Anna Paquin, Hugh Jackman.