De la nota tristă, a trecut la una ceva mai veselă: cu chipiu "la purtător" şi "renumeraţie după buget, MICĂ", ne-a amintit de automatismele verbale şi servilismul personajului caragialesc. "Glic, glic", intermezzo-ul muzical, a precedat apariţia unui adorabil "Cetăţean turmentat". Concluzia?! "Sunt un bou!", a spus Daniel, dând voce personajului.
În galeria de "figuri de ceară", reimaginată de solist, urmează Trahanache. Sub ochii noştri se nasc schiţe de portret "pour les conaisseurs", nu este o interpretare liniară, ad litteram, a textului original. Este un fel de "best of" al piesei lui Caragiale, din care Daniel a extras momentele definitorii pentru fiecare personaj, creionând în stilul său propriu o stare de spirit sau o realitate care a izbutit să îl inspire.
Trecem prin "Împărăţie", pe aripile muzicii, şi ajungem, cu zâmbetul pe buze, la unul dintre cele mai reuşite momente ale show-ului, interpretarea în paralel a lui Brânzovenescu şi Farfuridi, discutând în contradictoriu: "Pe cine să alegem, pe cine?". "Stânga", într-un sacou gri, spunea una; "dreapta", într-un sacou negru, spunea alta... Excepţional! Cei din sală râd cu poftă, Daniel zâmbeşte şi el, discret, bucuros că i-a reuşit scena. Încă o schimbare muzicală:
"Suprimă apa din bugeat
Să bem doar bere şi muscat"
"Ah! Te implor ca un milog
Suprimă soacrele, te rog,
Suprima-le fe.fe. urgent
Şi îţi ridic un monument"
Dar personajele feminine? Ei bine, nu lipsesc nici ele din "galeria" lui Daniel. Gândiţi-vă doar la piesa "Tango", improvizaţia pe două voci. În spectacolul de aseară, "coana Joiţica" a avut parte de o personificare în toată regula, cu pampoane roşii strălucitoare şi voce tremurândă. Ţinea în mână Ziarul (nu spui care, ziar important!), în care a citit, cu vocea sugrumată de emoţie, ştirea ce se va publica "în ediţia de mâine". Urmează un dialog imaginar între Zoe şi Tipătescu - parcurgerea rapidă, cu accente tragicomice, a unui act întreg din piesa originală.
Apoi Daniel coboară de pe scenă şi "predă" chitara domnişoarei blonde de la prima masă, de lângă scenă. Stupoare! Ce să fac cu chitara? pare a întreba ea, din priviri. Zâmbeşte. Zâmbeşte şi el, ia înapoi "darul" şi cântă: "Primesc... dar nu mă-nsor!" este concluzia, plină de umor, a "dedicaţiei" sale.
Următorul personaj al serii, un domn în negru, cu un şal alb, vorbeşte foarte frumos şi convins despre "catindatul nostru, domnul Caţavencu, cel mai bun catindat". Să fie Tipătescu? Nu l-am ghicit şi am cântat în gând, alături de ceilalţi, la îndemnul lui Daniel, "Daţi-ne drumul din puşcărie!".
Cu o cravată tricoloră, dominând publicul de pe scaunul pe care s-a suit şi cu vocea sa de bariton - acesta este Caţavencu! Ne anunţă, foarte serios, că "O ţară care nu merge înainte stă pe loc", apoi se întreabă: "Fiecare ţară îşi are faliţii ei! Anglia... are faliţii ei! Noi de ce n-am avea faliţii noştri?". Întrebare retorică?! "Voi progres!", concluzionează Caţavencu. Din public se aud aplauze frenetice, se strigă "Bravo! Bravo! Bravo!".
...Progres la care vom ajunge după ce vom face un mic "tur" prin "Împărăţia cu trăznăi", pe care am mai vizitat-o de câteva ori, în serile din urmă. Piesa aleasă, "Ograda", are parte de altă interpretare, după cum deja ştim că obişnuieşte Daniel, de câte ori cântă: în funcţie de stare, piesele îi ies întotdeauna "un pic altfel", niciodată nu le cântă identic.
Agamiţă Dandanache trage cortina peste "galeria" personajelor lui Caragiale... "Cum îţi spui, să nu m-aleg, puicuşorule, nu merdzea"... Tot Trahanache, săracul, a zis-o bine: "Unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are". Dar, a nu se uita, "Iată avantajele progresului! Iată avantajele unui sistem constituţional!".
Eftin da' bun, aceasta pare a fi una dintre dorinţele românului dintotdeauna... E oare un vis utopic? Daniel Făt a încercat să răspundă la această întrebare, prin spectacolul său: un "cocktail" umoristic exploziv, după texte clasice devenite bijuterii sonore. Prestaţiile sale scenice sale trebuie ascultate ŞI văzute, pentru a te bucura de arta sa după cum o merită. Doar ascultând, se pierde foarte mult din efectul unui text, căci creaţiile acestui interpret se bazează şi pe sugestia vizuală.
Spectacolul, o combinaţie de muzică şi text, a fost construit în armonie cu reacţia publicului şi bazându-se pe ea. Aşadar, nu ar fi de mirare, dacă aş afla că a şi improvizat un pic, dat fiind faptul că a reuşit să comunice perfect cu cei din sală.
Până la urmă, ceea ce e bun, cu adevărat, nu e deloc ieftin, înseamnă inspiraţie, talent, şi multă muncă. Rezultatul eforturilor lui Daniel s-a văzut şi auzit aseară. "Varianta pe CD" va ieşi curând?!
(Radu Macovei)