Alex Leo Şerban a lansat miercuri Dietetica lui Robinson, volum apărut la Editura Curtea Veche, ce reuneşte texte (în afară de cronici de film) apărute deja în periodice. Printre "noutăţi" se numără eseul introductiv care dă titlul volumului, rezumînd şi "savoir-vivre"-ul criticului de film, senior editor la Dilema (veche), dar şi fotograf, traducător şi, nu în ultimul rînd, cunoscut om de lume. "Eu cred că putem ajunge (fiecare dintre noi) la fericire şi înţelepciune. Fii minimalist, fără a renunţa să fii hedonist. Acesta e "secretul": a-ţi trăi viaţa făcînd ce îţi place şi, pe cale de consecinţă, plăcîndu-ţi ceea ce faci", scrie Alex Leo Şerban.
Iulia Blaga: De ce ai numit cartea Dietetica lui Robinson? Ce reacţie a avut Andrei Pleşu cînd i-ai spus?
Alex. Leo Şerban: Pentru că îmi place titlul şi pentru că Etica lui Robinson o scrisese, deja, însuşi Pleşu! Care a fost încîntat, şi mi-a dat "acordul" într-o clipită.
I.B.: Cum poţi fi în ziua de azi şi minimalist, şi hedonist?
a.l.ş.: Păi, tocmai că eu nu văd o contradicţie. Nu văd de ce hedonismul ar trebui să conoteze numai consum bezmetic şi opulenţă tîmpă! Minimalismul este, fireşte, echivalentul dietei - or, eu cred că o dietă este cu atît mai recomandabilă astăzi (cînd riscăm să ne sufocăm sub "mărfuri") decît în trecut. În comunism, "dieta" ne era impusă; astăzi, ea poate fi o opţiune. Pentru mine, "dietetica" este o opţiune estetică; Gigi Becali nu va fi niciodată "dietetician"...
I.B.: Este cartea ta un ghid pentru a ajunge la fericire şi înţelepciune?
a.l.ş.: Nu, în nici un caz un "ghid": nu am pretenţia să "îndrum" pe nimeni! Este doar o reţetă personală: dacă alţii vor să o urmeze, bine; dacă nu, nu. Însă, atenţie, "ingredientele" fericirii şi înţelepciunii sunt strict individuale. E o chestiune de "chemistry", cum se zice. Şi de nuanţă: parfumul miroase diferit în funcţie de pielea pe care este picurat...
I.B.: Vorbeşti în primul eseu din volum despre grafomanie, despre faptul că se scrie azi enorm dar că nu se mai citeşte. Spune-mi trei motive pentru care ar trebui să-ţi citim cartea.
a.l.ş.: Cred că un volum de 438 de pagini care cuprinde mai tot ce am scris valabil în 16 ani - minus textele despre film, care vor apărea separat - este cel mai bun argument pro-minimalism, nu? Motive... nu ştiu. Cred că va fi citită de fanii mei - atîţia cîţi sunt. Motivul principal este că n-o puteam scrie decît eu (haha).
I.B.: "Practic", din ce e compusă cartea? Cîte dintre eseuri au fost deja publicate? Le-ai publicat şi ca să rămînă într-un volum, să nu se piardă?
a.l.ş.: Nu e o culegere, e o alegere. Adică n-am pus tot. 90% sunt texte deja apărute (din '90 încoace), deci avantajul "practic", ca să zic aşa, este că ai în mîini un fel de "Best of... a.l.ş." Evident, n-am scris nimic în ideea că va fi adunat în volum! Pînă acu vreun an nici nu mă gîndeam să scot o carte - eram categoric împotriva acestei idei. Dar oamenii se schimbă, nu-i aşa? Iar eu mă schimb şi de zece ori pe zi, aşa că...
I.B.: Încă o întrebare. Ţi-ai lansat cartea poftindu-i pe musafiri nu la discuţii pe marginea eseurilor - n-ai avut nici un "vorbitor" oficial - cît la supă de dovleac, precum aceleia pe care o mănînci la Cannes, în timpul festivalului de film. Unde e legătura dintre supa portocalie de dovleac şi dietetică?
a.l.ş.:...Păi, nu îngraşă, nu?