Născut în 1957 la Berna, Thomas Hirschhorn locuieşte şi lucrează din 1984 la Paris, unde a şi debutat în 1986. Este unul dintre cei mai semnificativi artişti ai generaţiei sale. Lucrările sale sunt frecvent expuse în marile muzee ale lumii, în spaţii celebre precum Centre Pompidou, Tate Modern, Art Institute of Chicago, MUDAM - Musée d'Art Moderne Grand-Duc Jean (Bruxelles), Bonnefanten Museum (Maastricht), Musac - Museo de Arte Contemporaneo de Castilla y Leon (Spania), Museum of Contemporary Art - MCA (Chicago), MOCA Grand Avenue (Los Angeles) etc., dar şi în cadrul unor mari manifestări deja tradiţionale pentru mediul artistic contemporan: Documenta 11, Bienala de la Veneţia, Bienala de la Sao Paolo, Bienala de la Sevilla etc. Artistul este reprezentat de importante galerii precum Chantal Crousel (Paris), Arndt & Partner (Berlin), Alfonso Artiaco (Napoli), Galerie A (Amsterdam), Susanna Kulli (Zürich), Stephen Friedman (Londra), Barbara Gladstone (New York) etc. În anul 2000, lui Thomas Hirschhorn i s-a acordat Premiul Duchamp.
Din 1986, anul primei sale expoziţii, Thomas Hirschhorn a devenit cunoscut pentru instalaţiile şi ansamblurile sale complexe, de mari dimensiuni, realizate din materiale comune şi perisabile precum folia de plastic, cartonul şi banda adezivă, expuse atât în spaţiul muzeului, cât şi ca intervenţii în spaţiul public. Aceste instalaţii suprasaturează spaţiul aglomerându-l cu trimiteri deopotrivă la filosofia contemporană şi la cultura populară, la economie şi poezie, la artişti şi designeri de modă, producând spectatorului, prin bogăţia de informaţii, adevărate şocuri vizuale.
Deşi efectul iniţial este unul copleşitor, la o privire mai atentă opera lui Thomas Hirschhorn dovedeşte o preocupare constantă, critică, revoltată, de a înţelege în profunzime climatul socio-cultural contemporan. Stimulat de viziunea anti-ierarhică, ce refuză suveranitatea modelului actual de putere, a unor gânditori şi scriitori francezi precum Michel Foucault, Gilles Deleuze sau Georges Bataille (cărora le-a dedicat "monumente" şi "spaţii"), dar şi de constructiviştii ruşii, de Kurt Schwitters şi de Andy Warhol, Hirschhorn îşi traduce revolta socială în display-uri sculpturale de o adâncime intelectuală tulburătoare şi de o energie molipsitoare.
Pornind de la proiectul realizat împreună cu Centrul Pompidou, intitulat "Muzeul precar Albinet", la Bucureşti, artistul va face o prezentare de diapozitive a celor mai importante şi recente proiecte ale sale.
Muzeul precar Albinet a reprezentat pentru artist un moment de referinţă: într-o periferie defavorizată a Parisului, dominată de imigranţi şomeri, la Aubervilliers, în imediata vecinătate a locului unde trăieşte şi lucrează, Thomas Hirschhorn a organizat un muzeu temporar, cu misiunea de a aduce mai aproape de publicul marginal, exclus, al acestei suburbii operele unora dintre cei mai importanţi artişti ai secolului XX (Léger, Duchamp, Warhol etc.), generând, în jurul lor, viaţă socială în locul atomizării.
Acest proiect sintetizează cel mai bine atitudinea lui Thomas Hirschhorn faţă de artă în relaţia ei cu spaţiul public, subliniind încă o dată importanţa de neînlocuit a artei şi rolul său formator în cadrul societăţii. Pentru Thomas Hirschhorn, doar arta are forţa de a transforma viaţa.
Proiecte în curs de desfăşurare
MOCA's Tenth Anniversary Collection, Museum of Contemporary Art - North Miami (MOCA), Miami, Florida, SUA (din 11 martie 2007);
a 27-a Bienala de la Sao Paolo, Brazilia (din 27 octombrie 2006);
a II-a Bienală Internaţională de Artă Contemporană, Sevilla, Spania (din 26 octombrie 2006);
Every Day... another artist/work/show, Salzburger Kunstverein, Salzburg, Austria (expoziţia deschisă până la 26 noiembrie 2006).
Conferinţa va fi precedată de o prezentare a artistului realizată de Maria Rus Bojan (Project Stichting Amsterdam) şi urmată de o discuţie moderată de Bogdan Ghiu despre proliferarea consumabilelor în societatea postmodernă şi despre modurile în care spaţiile obişnuite pot fi transformate pentru a funcţiona ca universuri paralele.
