Adi Afteni a absolvit Universitatea de Arte ieşeană în urmă cu câţiva ani, dar n-a avut un angajament ferm, cu carte de muncă, la vreun teatru profesionist. A preferat să trăiască din salariul, mult mai consistent, pe care l-a obţinut comercializând piese pentru autoturisme. Dar cum prima dragoste nu se uită, Afteni s-a întors la arta scenică, propunând Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" un proiect la care visa de multă vreme: pantomimă cu O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale. Aşa încât, la sfârşitul lui aprilie, cu foarte puţin timp înainte ca sala mare a celei mai vechi instituţii teatrale a ţării să se închidă pentru lucrări de restaurare, publicului i s-a oferit acest spectacol. Un promotion ca la carte a anunţat evenimentul pe toate canalele de difuzare posibile, iar curiozitatea de a vedea un Caragiale fără cuvinte a dat roade: sala a fost arhiplină. Era un prim semn că publicul local dorea să vadă şi altceva decât i se propunea în mod tradiţional în oferta Naţionalului, aşezământ devenit mai mult o efigie decât un exponent al prezentului artistic. Dar asta e o altă (complicată) discuţie!
Deşi pe afiş, sub titlul şi autor, e scris cu litere de-o şchioapă "pantomimă", nu-i tocmai o pantomimă ceea ce joacă cei 15 actori. Preluând un termen din cinematografie, mai adecvat ar fi termenul "teatru mut", întrucât asistăm la o reprezentaţie în care trama e relatată cu alte mijloace decât vorbele. În versiunea lui Adi Afteni, limbajul verbal e înlocuit cu alte tipuri de limbaje: gestual, corporal, de mimică şi atitudini, de teatru de umbre. Spaţiul sonor e rezervat exclusiv muzicii, care se aude continuu. Coloana sonoră e instrumentală, compusă din melodii lăutăreşti, populare, creatoare de atmosferă. Muzica mai are o sarcină importantă, pe care o împarte cu costumele: să localizeze geografic şi temporal întâmplările dramatice. Scena e practic goală, segmentată în adâncime în trei planuri: prosceniumul e casa lui Jupân Dumitrache; planul doi, supraînălţat, e rezervat pentru celelalte locaţii din piesă; iar în fundal, un paravan alb găzduieşte jocurile de umbre.
Echipa de interpreţi tentaţi să lucreze cu Afteni - el însuşi dându-i viaţă lui Rică Venturiano - a reunit actori de diverse provenienţe: din trupa de la Naţional (Florin Mircea, Daniel Busuioc, Doru Aftanasiu), a căror deschidere către noi încercări artistice trebuie salutată; cadre didactice (lector Octavian Jighirgiu) şi studenţi (Dumitru Rusu, Genovel Alexa, Ovidiu Ivan, Sergiu Enache, Denisa Pârţac, Ioana Lefter, Laura Bilic, Ana Maria Cazacu, Nicoleta Ciobanu, Ramona Dorneanu) de la Universitatea de Arte "George Enescu", pentru care spectacolul a fost un binevenit exerciţiu. Cu excepţia lui Ţârcădău, fiecare rol este interpretat la dublu, cu câte un titular pentru fiecare tronson al scenei. Sunt momente ingenios rezolvate, cu priză la public, foarte bine susţinute actoriceşte, precum secvenţele cu Jupân Dumitrache, Ipingescu şi Chiriac, cea a împăcării dintre Chiriac şi Veta sau urmărirea lui Rică Venturiano.
Un bilanţ estetic al acestei îndrăzneli spectaculare arată că "pantomima" cu O noapte furtunoasă are, ca orice încercare, şi beneficii şi pierderi. Ce se câştigă? E o explorare posibilă a universului Caragiale pe alte căi decât s-au făcut până acum. Demersul arată că poţi portretiza cu brio un personaj clasic doar prin corporalitate, prin mişcări, ticuri, gestică, adică numai prin ceea ce face, dispensându-te de ceea ce spune. Ce se pierde? Se pierde farmecul comicului de limbaj, o dimensiune esenţială a operei dramatice caragialeşti. Nu m-ar fi deranjat, de exemplu, ca, după tipicul filmelor mute, din când în când să ni se prezinte pancarte pe care, în scris, prin replici cheie, să fie sintetizată acţiunea. Asta ar fi fost de mare ajutor acelora care fie nu citiseră piesa, fie o citiseră odată, demult, şi nu-şi mai aminteau foarte precis acţiunea. Pentru că, la această O noapte furtunoasă privitorul trebuie să vină cu piesa ştiută de-acasă. Dacă nu, riscă să se rătăcească pe parcursul naraţiunii, pe care nu prea reuşeşte s-o desluşească.
Altfel, "pantomima" O noapte furtunoasă trebuie privită cu optimism: e încercarea temerară a unui tânăr de a desţeleni câmpul ieşean al artelor spectacolului.
Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" Iaşi
O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, spectacol de pantomimă;
adaptarea şi regie Adi Afteni, scenografie Rodica Arghir.
Distribuţia:
Jupân Dumitrache - Daniel Busuioc / Doru Aftanasiu;
Ipingescu - Florin Mircea / Dumitru Rusu;
Chiriac: Octavian Jighirgiu / Genovel Alexa;
Rică Venturiano - Adi Afteni / Ovidiu Ivan;
Ţârcădău - Sergiu Enache;
Spiridon - Denisa Pârţac / Ioana Lefter;
Veta: Laura Bilic / Ana Maria Cazacu;
Ziţa: Nicoleta Ciobanu / Ramona Dorneanu.
Data premierei: 30 aprilie 2006.