Cunoscând deja punctualitatea cântărilor din România mi-am propus să ajung cu o oră mai târziu. Şi am nimerit în "Preoteasa" pe la 19:30, unde deja se proiecta un film alb-negru... interviuri cu rromi, în principal din mediul rural.
Având un sunet derizoriu încât nu înţelegeam nimic din ce ziceau intervievaţii, am luat loc pe canapea la poveşti, alături de prietena cu care venisem. În jurul nostru era plin de adolescenţi alcoolizaţi, fericiţi că au parte de un concert cu intrare liberă şi la o ora decentă, care le permite să prindă ultimul metrou.
Brusc, aud o voce la microfon care încerca să mobilizeze publicul la o dezbatere legată de tematica reuniunii. Fără succes, însă. Ca să fie animat auditoriul, apar lumini verzi, pe fondul unor MP3-uri variate, nederanjante.
Liceenii vecini cu noi de canapea, deşi muzica nu era deloc lentă, s-au lansat în momente tandre, love-story cu tendinţe xxx. Îmbrăcat în uniformă de hardcorist, un acneic creţ încerca să ducă la un alt nivel relaţia cu iubita lui, în timp ce eu mi-aş fi dorit sa le spun, tolerant: get a room!!!. Un alt cuplu, mai punk simulează o partida de amor înfocat, răsturnând sticlele de bere de pe masa pe care se manifestau cu aplomb adolescentin. Ştiu că e frig şi că nu e de cort şi că mai e până la Stuffstock, dar există toaletă (până) şi în Preoteasa.
Brusc, mi-am adăugat inconştient zece ani la vârstă pentru că am fost intolerantă faţă de exploziile lor hormonale :(
În mod normal, în jurul orei 20 - 20:30 trebuiau să se manifeste DJ Rusu & Flore, însă, pe scenă, apare o doamna afro voluptuoasă, care anunţă schimbarea de program: acum va pune muzică Electric Brother. Foarte frumos, îmi zic, foarte frumos a şi fost. Păcat că a durat puţin... maxim jumătate de oră.
Doamna afro, care a ţinut să menţioneze că este din Congo, reapare la microfon, pentru a anunţa următoarele trupe din program: "haide copii la dans că o sa fie muzica şi din Cluj şi din Timişoara".
Entuziasmul ei a trecut rapid în sfera penibilului, în timp ce anunţa trupa timişoreană de hardcore (alţii zic că este nu-metal) Implant pentru Refuz: "unde e implantul? hai că vin băieţii acuma şi să bem bere şi să bem suc şi să ne cânte... şi mie îmi place de ei" :)) Aş fi vrut să o înregistrez.
Timişorenii au sunat foarte bine, au fost dinamici şi din când în când au încercat să aducă aminte publicului de ce sunt acolo, repetând între piese sloganul manifestării: "delete hate!". Adolescentele din jurul meu, savurând vizual pe cei doi vocali charismatici, strigau şi ele ce auzeau, mai exact: "believe hate":))
Playlist clasic, pentru cunoscători... - "Tăcere şi resemnare","Rezist", "IPR Gherila", "Sidef (dedicat)", "CSA (concepţie solidă antirasială)"
Imuni la versurile, riffurile si başii celor de la Implant pentru Refuz, unii dintre organizatori, lipeau pe rucsacii oamenilor din public stickere cu "maximele": "toţi suntem egali, toţi suntem diferiţi".
Ultima trupă din program: Altar din Cluj, cărora le-am urmat sfatul dintr-un refren, mai exact am luat "atitudineeee"... şi am plecat.
Nu ştiu dacă am devenit mai tolerantă în ceea ce priveşte web-ul, însă cu siguranţă am rămas intolerantă faţă de concertele fără şi... am aflat că 10 decembrie este Ziua Drepturilor Omului.
