Cîntec de luptă urbană - Axa pămîntului trece prin şoldurile tale

Cîntec de luptă urbană, aşa şi-a subintitulat Benoît Vitse, întru lămurire, cea mai recentă montare pe scena Ateneului ieşean din cartierul Tătăraşi. Aşezămîntul a devenit, involuntar, cea mai mediatizată instituţie din ultimele luni, prin scandalul artificial stîrnit în jurul Evangheliştilor Alinei Mungiu-Pippidi. Alarmiştii se pot linişti: un comunicat de presă anunţa, pe 22 martie 2006, ultima reprezentaţie a controversatei montări. Din fericire, decizia nu are nimic de-a face cu cenzura, ci a fost determinată de lipsa de public. Un argument în plus că fără tam-tamul fundamentaliştilor s-ar fi ajuns mult mai rapid în această situaţie, pentru că toate producţiile Ateneului rămîn în repertoriu atîta vreme cît publicul vine să le vadă. Apoi, epuizate, fac lor altora.

La finele lui februarie, luminile rampei s-au aprins aici pentru un spectacol cu un titlu incitant, inspirat din lirica lui Benjamin Fundoianu: Axa pămîntului trece prin şoldurile tale - cîntec de luptă urbană. Evenimentul a fost popularizat în oraş printr-un afiş foarte reuşit, o fotografie artistică, sugestivă, cum destul de rar mai vezi pe străzile "dulcelui tîrg" (s-ar putea să nu mai vedem deloc, întrucît, "sprijinind" cultura, primăria a dat amenzi usturătoare instituţiilor de spectacole care "îndrăznesc" să-şi anunţe astfel producţiile, cu motivaţia că "murdăresc oraşul). Experienţa occidentală, a culturii de piaţă în sensul productiv al termenul, pe care a adus-o la Iaşi Benoît Vitse în bagajele sale, l-a deprins cu ideea că orice nou proiect cu care vii în faţa publicului trebuie să fie atractiv, acroşant într-un fel ori în altul. Fie prin originalitatea ideii, fie prin titlu, fie prin tematică, fie prin regizorul care l-a lucrat ori vedetele pe care le ai în distribuţie. Nici măcar nu-i un mare adevăr, e o chestiune de "abc" de marketing, dar pe care mulţi operatori culturali îl neglijează. Aşa se întîmplă că adesea, prea adesea, asişti la producte artistice care nu-ţi comunică nimic, sînt moarte. Din fericire, propunerea lui Benoît Vitse are această importantă calitate: e vie. Nu e o punere în scenă perfectă, unică şi irepetabilă, dar îţi induce o stare estetică şi, cel mai important, spune lucruri puţin ori aproape deloc spuse pe alte scene (ieşene).

Scenariul lui Benoît Vitse porneşte de la ideea multiplelor conflicte stradale care au animat oraşele mapamondului în 2005, transformîndu-le în adevărate cîmpuri de lupte urbane. Despre acestea vorbeşte spectacolul lui Vitse, despre lumea underground a metropolelor lumii. Punctul de plecare în travaliul spectacular nu e o piesă în sensul clasic al termenul, e mai mult un script, un desfăşurător de momente, căci spectacolul nu e unul fidel unei logici dramatice de tip aristotelic. E un spectacol colaj, de teatru-dans, teatru vizual, teatru poetic, happening, animat de trei studenţi în anul III Actorie (Universitatea de Arte "George Enescu" Iaşi, clasa Constantin Popa-Octavian Jighirgiu), trupa de breakdance Voodoo People, pompierul de la Ateneu, un copil al străzii şi cîinele lui. O distribuţie pestriţă, la fel de pestriţă ca strada ori cartierul pe care le evocă. Cele cîteva inserturi textuale sînt poeme din lirica lui Baudelaire şi Emil Brumaru, care se colează perfect pe osatura mizanscenei.

Momentele din Axa pămîntului trece prin şoldurile tale se înşiră ca mărgelele pe aţă, rezultatul fiind o superbă podoabă. Fiecare secvenţă are ritmul ei, fiecare e o altă poveste, fiecare "spune" ceva: despre droguri şi despre sexul neprotejat, despre suferinţă, despre sărăcie, canoane sociale, despre revoltă în general, despre lucruri pe care le ştim prea bine, dar pe lîngă care trecem grăbiţi. Spunerea nu e făcută cu încrîncenare, ci cu lirism, sensibilizînd şi combustionînd esteticul. Sînt secvenţe de o frumuseţe vizuală răvăşitoare, totul fiind lucrat pe sugestie, într-un registru preponderent extra-verbal, interpreţii punîndu-şi la treabă gestualitatea, corporalitatea.

Lorena Condruţ e convingătoare şi atunci cînd recită poeme, şi atunci cînd mesajul ei este exprimat prin dans. Dumitru Rusu şi Ovidiu Ivan, mai vechi colaboratori ai Ateneului, au crescut vizibil de la o producţie la alta, impresionînd prin capacitatea de adaptare la diverse stiluri de joc. Interpretarea lor e plină de vitalitate, de prospeţime. Cum cei trei studenţi mai au doar un an pînă la absolvire, teatrele ar trebui să fie cu ochii pe ei! Componenţii trupei de breakdance nu sînt executanţi desăvîrşiţi ai inconfundabilelor piruete şi contorsionări tipice, dar, tocmai de aceea, sînt credibili. Sînt tineri ca aceia de la colţurile blocurilor, din parcuri, traversînd o vîrstă a multor întrebări fără răspuns, încercînd să-şi găsească identitatea într-o lume adesea ostilă.

Şi, exact ca în viaţă, tîlcul lansat de acest spectacol e că lucrurile nu se termină întotdeauna cu bine. Revolta are victimele ei colaterale.


Ateneul-Centru European de Creaţie Iaşi,
Axa pămîntului trece prin şoldurile tale - cîntec de luptă urbană,
un spectacol de Benoît Vitse;
distribuţia: Lorena Condruţ, Ovidiu Ivan, Dumitru Rusu, Radu Constantin şi trupa breakdance Voodoo People.
Data premierei: 26 februarie 2006.