Reversul celebrităţii - Pecker

Pecker (SUA, 1998) este ultimul film al unuia dintre cei mai iconoclaşti regizori contemporani, regele obscenităţii şi al kitschului reciclat: John Waters; distribuţia îi cuprinde pe: Edward Furlong (puştiul din Terminator 2 a crescut şi el), eclatanta Christina Ricci, Brendan Sexton III, Lauren Hulsey, Mary Kay Place şi, nu în ultimul rînd, Lili Taylor, descentrata din Arizona Dream şi prinţesă a filmelor independente (de aceea nici nu a auzit multă lume de ea).

Pe posturile româneşti, cu geniul satiric al lui John Waters v-aţi mai putut întîlni în Cry Baby şi Serial Mom, două picături de vitriol pe obrazul gros al ipocriziei societăţii americane. Dacă, totuşi, în anii '90, cineastul, pentru a putea fi produs şi distribuit de marile studiouri, o lăsase mai moale cu obscenitatea şi cu vulgaritatea manifestă, care urmăreau, pînă atunci, să întoarcă stomacul pe dos spectatorilor pudibonzi şi ipocriţi, criticii au fost şi mai uimiţi de acest Pecker din 1998. Faţă de filmele anterioare ale lui John Waters, acesta ar putea fi caracterizat chiar cuminte, nemaiexistînd scenele şocante, greu de înghiţit, care făcuseră renumele fostului adolescent reprimat din Baltimore. Pecker este în acelaşi timp comedie şi film pseudo-biografic, spunînd povestea unui adolescent din Baltimore a cărui unică pasiune este fotografia, mai precis instantaneele cît mai sucite luate celor din jur. Atunci cînd, cum se întîmplă în America, Pecker este descoperit şi "operele" sale sunt expuse la o galerie de artă din New York, apare şi reversul celebrităţii şi al faptului de a fi vedetă. Cu alte cuvinte, rău să nu te bage nimeni în seamă, rău şi să-ţi dea prea multă atenţie...

Nu trebuie pierdut nici un film de John Waters, atunci cînd apare pe un post TV românesc sau străin; în oricare dintre titlurile sale, din orice perioadă ar fi ele, cineastul e la fel de personal şi de captivant (iată unul din rarele nume care nu plictiseşte niciodată). În cei 30 de ani de cînd face filme, John Waters a primit diverse epitete, de unii date ca laude, de alţii ca apelative dubioase: papă al trash-ului" sau "sultan al gore-ului"; dar cea mai tare distincţie i-a fost dată atunci cînd primăria oraşului Baltimore l-a declarat cetăţean de onoare al oraşului. Plicticoasa localitate pe care John Waters a făcut-o de cacao în atîtea filme ale sale îl recunoştea astfel pe cel mai important fiu al său, din vremea noastră. Nu trebuie uitat, ci înţeles, nici ceea ce a declarat John Waters de atîtea ori: "Dacă nu aş fi început să fac filme, aş fi devenit criminal în serie".