Monoloagele vaginului - o piesă cu titlu provocator

Monoloagele vaginului, piesă scrisă de Eve Ensler, actriţă şi autor dramatic din spaţiul american, a văzut luminile rampei la Teatrul Ariel Underground din Târgu Mureş, în regia Alinei Nelega Cadariu.

Spectacol al cărui titlu şochează şi dă naştere la reacţii diferite (vehemente, pudibonde), Monoloagele vaginului reuşeşte să impresioneze prin căldură, umanitate şi valul de feminitate şi senzualitate cu care îl învăluie pe spectator, nefiind nici o clipă vulgar sau obscen, ci punând în valoare un text dinamic şi susţinut, interpretat peste ocean de mari vedete ale lumii artistice şi chiar şi de propria autoare.

Interpretarea de la Ariel, a celor trei actriţe care intră într-un adevărat tur de forţă, anume Monica Ristea Horga, Elena Purea şi Roxana Marian, este una strălucită, cu un curs continuu, cu momente de maximă tensiune, de umor sălbatic, de umor amar, de detensionare, de emoţie reală. Fiecare monolog este tratat cu maximă seriozitate şi implicare de fiecare dintre cele trei artiste, ele având pe parcursul spectacolului momente de maximă virtuozitate: Monica Ristea pe post de divă a plăcerilor, Elena Purea mirată peste măsură de reacţiile presupusului Bob, Roxana Marian vehementă, agresivă şi cu un amuzant accent englezesc militând pentru dreptul femeilor de a nu-şi mai chinui vaginele cu cosmeticale, controale şi alte măsuri extreme şi frustrante. În afară de aceste momente, în care, chiar dacă interpretarea actriţelor atinge cote maxime de virtuozitate, nu se ajunge la o pierdere de echilibru a reprezentaţiei, Monica Ristea, Elena Purea şi Roxana Marian reuşesc să fie pe rând amuzante, înfiorătoare, emonţionante, subtile, agresive, pe scurt, oferă nişte recitaluri actoriceşti de reală valoare.

Spectacolul este conceput printr-o alternare a momentelor de tensiune cu cele de relaxare. Astfel, după ce fiecare actriţă îşi rosteşte câte un monolog, se reunesc toate trei şi detensionează atmosfera, pregătind terenul pentru următorul recital. Muzica, extrem de bine aleasă de Alina Nelega este feminină, senzuală, în final fiind agresivă şi făcând din cele trei femei (trecute prin atâtea transformări într-o oră şi jumătate) nişte simboluri ale puterii feminine, putere ascunsă atât de bine în spatele fragilităţii şi gingăşiei.

Alina Herescu impresionează prin scenografia simplă, dar extrem de expresivă, alcătuită din simboluri ale feminităţii, la scară foarte mare: un boboc întredeschis de floare pe post de fotoliu, un pantof de damă pe post de canapea, şi un violoncel, care, atât vizual, cât şi prin forţa sa muzicală, aminteşte de femeia însăşi: un instrument care, pentru a cânta, trebuie strâns în braţe şi acordat cu grijă şi sensibilitate, ca apoi să scoată din străfundurile sale note calde sau sfâşietoare, în funcţie de cum este manevrat, vibrând la fiecare atingere a coardelor sale.

Regizoarea aduce la începutul spectacolului monologul final, "Fusta mea scurtă", făcând astfel ca spectacolul să debuteze într-o notă de forţă, ca un manifest al femeii faţă de lumea care o condamnă sau o priveşte ca pe un obiect sexual şi nimic mai mult. Chiar şi aşa, spectacolul nu este o demonstraţie de feminism, ci este o demonstraţie de umanitate, sensibilitate, precum şi o încercare de umanizare şi sensibilizare, Alina Nelega reuşind să găsească un echibru care face din acest spectacol o minunată poveste spusă de mai multe ori şi de fiecare dată altfel, dar tot timpul cu eleganţă şi virtuozitate.

Fişa tehnică:

Autor: Eve Ensler
Traducerea şi regia: Alina Nelega Cadariu
Scenografia: Alina Herescu
Distribuţia: Monica Ristea Horga, Elena Purea, Roxana Marian


PS: Piesa poate fi urmărită în cadrul stagiunii curente a Teatrului Ariel din Târgu Mureş următoarea reprezentaţie fiind luni 23 iunie 2003. Textul piesei a apărut în Respiro, nr 6.